Penelopatetica

Ți-ai “deschis coastele” pentru a-l expulza pe iubit și pentru a smulge miracolul ratat al iubirii “ce umplea înlăuntrul”, când acesta a plecat din spațiul tainic locuit de doi.
Casa ta lăuntrică clădită pe un sediment de sare și zdruncinată de cutremurul despărțirii, s-a “căptușit cu mușchi” pe care stau sentimentele, iar timpul a șters geamurile aburite și acum privești prin ele dinlăuntru înafară.

adela, privind titlul gindeam ca va fi iesind ceva \"nasol\" de lacrimogen. totusi descopar cu placere la fiecare vers, dupa fiecare grupaj ca se ascunde o tristete si o constiinta a acesteia, bine potentata. trairea se afla la interior si capata acceste fine in lumea din afara, cea care poate fi rostita:
\"mi-am deschis coastele
așa cum rupi zăbrelele\" sau
\"sunt mai bine de-o mie de nopți
coastele m-au cuprins pe dinafară\"
te contorsionezi frumos la nivel de prozodie - cupura textului vine uneori acolo unde te astepti, alteori e inedita, cum ar fi aici \"un fruct/disprețuit de la jumătate\".

miezul ala mirositor imi aminteste de suskind. femeia ta e foarte olfactiva, daca se poate formula o astfel de expresie. si pentru acesta prezenta \"penelopatetica\"/pseudo acord o steluta cu buna dimineata.

fata-cu-ochii-inchisi

imi place imaginea fructului...abandonat de la jumatate, nu pentru ca e prea bun ca sa-l epuizezi, ci pentru ca e prea dulce sa ti-l iei drept stapan

drama asteptarii intampinand implozia unei colivii
colivia fructului oprit

vă mulțumesc mult pentru reacții și semne.
Ioana - titlul trebuia să fie Penelopa. după ce am scris textul, aveam senzația că este la limită cu pateticul. de aici alăturarea. mă bucur că ai trecut peste prima impresie și ai citit. mulțumesc pentru luminiță.
Adela, cu drag