Dialog
Drept la replică
nepublicat în România Literară
LSde completat Fișa biobibliografică Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roșie (Canton CFR) -– Piatra Neamț. Prenumele tatălui: Ioan. Copilărie la Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi (la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și la 4 kilometri de orașul Adjud), mutat cu părinții aici din 1951 (în acest an, pe 21 iunie, îi va muri mama, Ioana Sandu; după recăsătoria tatălui, va fi crescut de mama adoptivă, Elena Berescu și va avea un frate și trei surori). Școala primară și elementară (până în clasa a VI-a), în comuna Adjudu Vechi. Adolescență (începând cu clasa a VII-a) la Adjud, regiunea Bacău / județul Vrancea. Absolvent Liceu teoretic (diplomă bacalaureat umanistică) Adjud, promoția 1967 (în anul 2000 i-a fost acordată diploma de “Cetățean de Onoare al orașului Adjud”). Studii superioare – filologie și filozofie (anual întrerupte ; 1967/1968 – Baia Mare și între anii 1971 și 1975, cu absențe – București, și cu un an de studiu pierdut – Cluj, inclusiv la “fără frecvență”, fire inadaptabilă; a condus un cenaclu studențesc, intitulat “3,14” la București acum). Stagiu militar, octombrie 1968 (plecat voluntar, la 18 ani, după "ocuparea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia"!) – februarie 1970. Locuri de muncă și "meserii", boemă și "tentative de sinucidere" în întreaga țară, până în 1975: profesor suplinitor, miner și vagonetar în subteran (la Bălan-Harghita și Dâlja-Petroșani), calculator-contabil, corector și ziarist (la Miercurea Ciuc, la "Informația Harghitei"), arhivar, expeditor CFR import-export, magaziner, normator transporturi auto, zilier (nu numai pe Litoral), primitor-distribuitor, șantierist, "muncitor necalificat" (inclusiv la o fabrică de coniac), încărcător de vagoane de marfă, controlor de calitate în siderurgie (la București). În 1975 se căsătorește la Focșani (cu prozatoarea Doina Popa), an în care i se naște un fiu, Laurențiu (azi, absolvent Drept). La Focșani va avea domiciliu stabil până în 1990 – în această perioadă va fi pedagog școlar (la două licee) și mânuitor de carte și bibliotecar la Biblioteca Județeană Vrancea. Nemembru de partid, “rezistent” recunoscut – contestatar al dictaturii, la Revoluție, din 22 decembrie 1989 și până la 5 martie 1990 (când se va retrage) va fi înscăunat în fruntea județului, președinte al CFSN/CPUN Vrancea, membru al Parlamentului Provizoriu. În ianuarie 1990 fondează la Focșani revista literară bilunară "Revista V", pe care o va conduce trei sferturi de an. Din 5 martie 1990 își va aduce cartea de muncă la București (trei sferturi de an va face naveta la Focșani), la Uniunea Scriitorilor, la redacția noului săptămânal literar "Contrapunct", ales fiind din februarie 1990 redactor-șef – pentru ca în anul următor să demisioneze din funcție și să se transfere, ca redactor principal (redactor-șef adjunct din anul 2001), la revista "Viața Românească". Din 1991 până în noiembrie 2004 este și redactor-colaborator permanent (publicist-comentator și consilier) la ziarul "Cotidianul" (fondat de Ion Rațiu). De la sfârșitul anului 1990 are domiciliu stabil la București. În 1995, cofondator al publicației literare "Caietele de la Durău". Debut publicistic – 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, "Steagul Roșu" (în 1974 este prezentat ca poet în revista "Familia" de Ștefan Augustin Doinaș: “Liviu Ioan Stoiciu – Realul, ca plasmă poetică”). După Revoluție, susține numeroase rubrici originale în presa scrisă, publică eseuri și texte de frontieră, dramaturgie, publicistică, pe lângă poezie și proză. Tradus în engleză, franceză, germană, spaniolă, apărut în antologii de poezie și în reviste din străinătate. Debut editorial – Ciclurile de versuri "Balans" în "Caietul debutanților, 1977" (Editura Albatros, 1978) și "Cantonul 248" în "Caietul debutanților, 1978" (Editura Albatros, 1979). La 30 de ani, în 1980, îi apare prin concurs volumul de debut “La fanion”, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor (dar a fost primit în Uniunea Scriitorilor după Revoluție, având “dosar la Securitate”). A primit premii ale unor “festivaluri internaționale de poezie” (Cluj, Oradea, Deva) și ale unor reviste literare, pentru poezie (“Poesis”, “Cuvântul”). I s-a decernat marele premiu al Congresului Național de Poezie (la prima lui ediție, în 2004, la Botoșani). . A publicat volumele de versuri (pentru care a primit premii literare, selectiv): – "La fanion" (Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor; – "Inima de raze" (Albatros, 1982); – "Când memoria va reveni" (Editura Cartea Românească, 1985); – "O lume paralelă" (Cartea Românească, 1989); – "Poeme aristocrate" (Editura Pontica, 1991) – Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor; – "Singurătatea colectivă" (Editura Eminescu, 1996) – Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei României, Premiul de Poezie al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO), Premiul "Poesis" ("Cea mai bună carte a anului 1996"), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; – "Ruinele Poemului" (Editura Pontica, 1997) – Marele Premiu al ASPRO, Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie (Ediția I, Oradea), Premiul pentru Poezie pe anul 1997 – Superlativele Revistei "Cuvântul"; – "Post-ospicii" (Editura Axa, Seria "La Steaua - Poeți optzeciști", 1997) – Premiul Asociației Scriitorilor din București. – “Poemul animal” (Editura Călăuza, 2000, colecția “Poeți români contemporani”) – Premiul de Poezie al Asociației Scriitorilor din București (volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor și ASPRO); Premiul pentru Poezie al Festivalului Internațional de Poezie “Lucian Blaga” (Cluj); Premiul “Poesis” (“Cea mai bună carte de poezie a anului 2000”); Premiul pentru poezie al Festivalului Internațional de Poezie (Ediția a II-a, 2001, Deva). – “La plecare” (Editura Vinea, 2003). A publicat volumele de memorialistică / publicistică: – "Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, Piața Universității, București)" – Editura Humanitas, 1992. – “Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal” – Editura Paralela 45, 2002, volum nominalizat la Premiile Asociației Scriitorilor din București. A publicat romanele: – "Femeia ascunsă" (Asociația Scriitorilor din București și Editura Cartea Românească, 1997, Colecția "Biblioteca București") – Marele Premiu “Alexandru Vlahuță” al Salonului literar Dragosloveni, Vrancea. – “Grijania” (Editura “Paralela 45”, 1999) – volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, ASPRO și Asociației Scriitorilor din București, Premiul Național de Proză “Ion Creangă” (Humulești, Neamț). – “Undeva, la Sud-Est (Într-unu-s doi)” (Editura Cronica, 2001). – “Romanul-basm (Trup și Suflet)” – Editura Dacia, 2002. A publicat volumul de teatru: – “Teatrul uitat”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2005. Premii literare primite (selectiv): – Premiile de Debut-Poezie și de Poezie ale Uniunii Scriitorilor din România pe anii 1980 (“La fanion”, Editura Albatros) și 1991 (“Poeme aristocrate”, Ed. Pontica). – Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pe anul 1996 (“Singurătatea colectivă”, Ed. Eminescu). – Premiile ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România) pe anii 1996 (Premiul pentru Poezie al ASPRO – “”Singurătatea colectivă”) și 1997 (Marele Premiu al ASPRO – “Ruinele Poemului”, Ed. Pontica). – Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din “Republica Moldova” pe anul 1996 (“Singurătatea colectivă”). – Premiile de Poezie ale Asociației Scriitorilor din București pe anii 1997 (“Post-ospicii”, Ed. Axa) și 2000 (“Poemul animal”, Ed. Călăuza).
Publicat pe
8 min de citit1.513 cuvinteActualizat
E bine să știe. În ce fel de lume literară trăim, azi? Săptămânalul România literară a anunțat în numărul 23 / 15 iunie 2007 (aveți atașat și acest anunț) că refuză să publice Dreptul meu la replică, după ce cu două săptămâni în urmă Alex Ștefănescu își dăduse din nou în stambă în paginile ei cu un atac nedemn la adresa mea. Complicitatea întregii conduceri a României literare (revistă devenită o oficină a resentimentului, iată; poate fi citită pe http://www.romlit.ro/) cu colaboraționismul ceaușist e de rau-augur, probă de nedemnitate publică inadmisibilă. Pentru mine este în continuare de neconceput ca revista România literară, care se consideră reprezentativă pentru literatura română, are redactor-șef un fost colaboraționist ceaușist! Aveți atașate (alături de Dreptul meu la replică refuzat de România literară, să puteți să judecați imparțial, să vă lămuriți singuri cum stau lucrurile) textul meu apărut în revista Euromuseum, care a declanșat atacul lui Alex Ștefănescu în România literară (numărul 21 / 1 iunie 2007). Cer scuze pentru deraj. Mulțumesc pentru atenția acordată.
Ce se întâmplă? Încerc de ani de zile să declanșez o dezbatere publică pe seama colaboraționismului ceaușist al scriitorului român, exemplul lui Alex Ștefănescu părându-mi-se semnificativ în acest sens. Încerc să determin vina morala în cadrul literaturii române, care nu poate fi floare la urechea scriitorului - și nu reușesc decât să atrag fulgerele celor vizați sau care se simt cu musca pe căciulă. Cine nu știe? În literatura româna, în bună parte colaboraționistă, n-a avut loc o autoculpabilizare și o autolustrare purificatoare. Vă rog să înțelegeți exact, eu contest statura imorală publică a scriitorului și criticului colaboraționist. În literatura româna sunt ținuti la mare cinste foști tovarăși membri ai CC ai PCR (sau ai activului de presa al CC al PCR) și foști secretari PCR la toate nivelurile, în condițiile în care PCR conducea Securitatea represivă (apropo, n-a avut loc nici o deconspirare reală in cadrul breslei; Uniunea Scriitorilor din România a perpetuat această stare). Asta, în timp ce scriitoii clarvăzători, necolaboraționiști comuniști, chiar disidenți anticomuniști, de o rectitudine morala indiscutabilă, sunt ținuți cu capul la cutie, în cel mai bun caz (celebrul Paul Goma are semnătura interzisă în publicațiile USR, în mod aberant, tocmai fiindcă a cerut deconspirarea și lustrarea scriitorilor colaboraționiști ceaușiști). Toata lumea se face că plouă (sau se indignează că îndrăznești să pui problema), în frunte cu președintele USR. Personal, mă opresc la principiul onoarei scriitorului român, care ar trebui să rămână o conștiință publică, nu un oportunist sub vremi sau un colaboraționist nedemn al unui totalitarism dovedit criminal. Mi-ar fi plăcut să pornească scriitorii români procesul comunismului! Am obosit să tot fiu calomniat, acuzat că am ceva personal de împărțit cu foștii colaboraționiști, de tip Alex Ștefănescu. Avem nevoie de o analiză critică a comunismului, a rolului scriitorului român în propășirea acestei ideologii totalitare. Au trecut 17 ani de la Revoluție, câți alți ani trebuie să mai treacă să despărțim apele de uscat în literatura română? Ce tot așteptăm să se întâmple? Fiindcă într-o zi deconspirarea colaboraționismului ceaușist tot va avea loc și în breasla scriitoricească, răzbunată de la sine, numai că există riscul ca noile generații să condamne în bloc slujitorii literaturii române, care au scris și publicat cărți până în Decembrie 1989 - vi se pare normal? Nu credeți că a sosit timpul să-și facă în propria curte USR curațenie morală (etică), și scriitorii să declanșeze \"procesul (de conștiință, al) comunismului\"? Vă întreb retoric, fiindcă știu pe ce fel de lume literară trăiesc, de fapt. Îmi fac însă datoria să trag public încă o data un semnal de alarmă, ca n-am intrat nici pe departe în normalitate și că literatură română și scriitorii ei nu au decât de pierdut de pe urma ascunderii adevărului. Vă rog, faceți apel la memorie (\"loc al odihnei interioare și al refacerii morale\" - Virgil Ierunca).
Devotat,
Liviu Ioan Stoiciu
ANEXÃ
Textul lui Liviu Ioan Stoiciu din „Euromuseum”:
Lipsa bunul simt la scriitorul-colaborationist
Condamnarea declarativa a comunismului s-a produs, oficial. Raportul final citit de presedintele tarii Traian Basescu in fata Parlamentului (pe fondul huiduielilor “nonscriitorului” C.V. Tudor si ale partidului lui care se lauda ca aduna fosti tovarasi activisti inalti PCR si fosti securisti) a decretat clar ca regimul comunist a fost “ilegitim si criminal”, a incalcat drepturile fundamentale ale omului. Comisia condusa de Vladimir Tismaneanu a dat amanunte in acest sens, a pus probe la dispozitia celor interesati. Si gata! Desi ar fi trebuit sa urmeze imediat masuri de repunere in drepturi a celor au avut de suferit, sau de inlaturare din viata publica a fostilor colaborationisti comunisti neculpabilizati. Nici pomeneala, a fost depasita doar o faza declarativa, politica. Mai departe nu s-a intamplat nimic – procuratura nu s-a sesizat din oficiu, victimele comunismului trebuie sa actioneze in particular sa puna un proces pe rol (cu costuri financiare enorme, aflate la varste care descurajeaza). Procesul real al comunismului nu s-a declansat. Si nici n-ar avea cum, in absenta unei legi a lustratiei, care sa puna lucrurile la punct (ea ar schimba mentalitati din mers, in sensul curateniei morale publice). Ramanem in continuare doar cu nostalgia Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, care daca ar fi fost pus in practica la primele alegeri libere din Romania postcomunista, din 1990, cu totul altfel ar fi aratat si mult injurata clasa politica de azi. In conditiile in care nici macar cei care au fost uneltele organului represiv al PCR, Securitatea (politie criminala politica), n-au fost inlaturati din viata publica postcomunista, la ce sa ne asteptam? Fostii nomenclaturisti PCR jubileaza, nu exista o lege care sa le interzica ascensiunea postcomunista. Mai ales ca si-a demonstrat neputinta sau reaua-credinta si celebrul Consiliu de studiere a arhivei Securitatii, un organism politic ineficient, necredibil, parazitat (format din membri trimisi de partidele aflate in Parlament, care pazesc tacit, la vot, interesele celor ce i-au investit, nu ale societatii civile majoritare). Fostii tovarasi la care faceau referire cei ce au condamnat comunismul in fata Parlamentului Romaniei isi vad linistiti de “afacerile” lor, ei ocupa prim-planul financiar-economic si politic, direct sau indirect, ei trag sforile in serviciile secrete. Insusi “fostul” Traian Basescu e incriminat indirect de acest Raport de condamnare a comunismului – si? Niciunul dintre ei nu se auto-lustreaza, democratia originala romaneasca postcomunista e benefica pentru ei in primul rand!
Aceeasi situatie e in literatura romana, fara suparare: n-o sa ma refer la mereu blamatul poet Adrian Paunescu, sustinatorul cultului personalitatii al familiei de dictatori Ceausescu, de la Revolutie parlamentar de stanga (macar consecvent, el e singurul parlamentar-scriitor care a adus un beneficiu unei parti a scriitorimii romane, inventand legea indemnizatiei de merit pentru toate uniunile de creatie si pentru sportivi; desi au fost zeci de scriitori-parlamentari postcomunisti, membri de partid de dreapta si de stanga), care-si duce crucea dupa puteri, acceptand sa fie pus la zid pentru trecutul compromitator. Ci o sa ma refer tot la mereu iubitul critic oportunist Alex Stefanescu, fost activist de presa al CC al PCR, redactor-sef adjunct la ziarul “Romania libera” (conform documentele din Cartea Alba a Securitatii), care si azi, dupa 17 ani de la Revolutie, se face ca ploua, da lectii de morala la revista-fanion a literaturii romane “Romania literara” (ba scoate si o istorie a literaturii romane de cumetrie, ea exprima exact mizeria morala in care se scalda)! Am atras atentia asupra lui si la o ultima sedinta a Consiliului USR: cum e posibil sa ocupe Alex Stefanescu o functie-cheie ca fost nomenclaturist PCR, o nulitate morala care chiar si in decembrie-revolutionar 1989 lua apararea lui N. Ceausescu? Presedintele USR, Nicolae Manolescu a ridicat din umeri: ca nu exista o lege a lustratiei care sa-i interzica... Nu zau! Dar pentru bunul simt la romani, in general, exista vreo lege? Daca Alex Stefanescu n-are bunul simt sa se retraga singur la manastire, sa-si toarne cenusa in cap, de ce USR n-are bunul simt sa-i dezavueze functiile ceausiste si sa-i retraga sefia la “Romania literara”? E execrabil ce se intampla cu Alex Stefanescu, am obosit de cand il tot arat cu degetul, el fiind un exponent nedemn al celor ce sunt condamnati automat prin Raportul impotriva comunismului, document oficial – ba ma acuza pe mine ca-l atac fiindca nu a scris despre cartile mele (Doamne fereste, ar fi o rusine sa-l trec in fisa mea biobibliografica), ba se da drept disident in studentie (ce importanta are ca ar fi avut necazuri in studentie, cand era un nimeni, daca la maturitate, ca scriitor care se respecta, cu coloana vertebrala, a fost platit de activul de presa al CC al PCR-Securitate, implicit, ca mare sef si publicist ceausist)?
Lucrurile se pot simplifica, o data ce se recunoaste oficial, cu acte: ca Securitatea a fost organul de represiune al PCR. Cei platiti de PCR au facut politie politica si au fost “securisti”! Repet, daca ar functiona bunul simt, colaborationistii comunisti (scriitori) ar trebui sa plece de la sine din viata publica. Las la o parte faptul ca noua Lege a CNSAS (ea va extinde vinovatia colaboratorilor cu Securitatea) ar putea fi de ajuns sa faca lustratie si in Uniunea Scriitorilor!
10 martie 2007. Bucuresti
Etichete:#dialogue
#dialogue
Cum sa citezi
Liviu Ioan Stoiciu. “Drept la replică.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2007/06/drept-la-replicaComentarii (31)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPrestul e istorie și destin.
0
AMca undeva se vor trezi sufletele din inimile de piatra ale celor de care vorbiti , de cei care ne-au inchis gurile si mintile....poate , multe decenii nu mai avem de asteptat, citiva dintre noi sunt asa cum intuiesc citiva , pur si simplu obositi sa mai astepte
0
SDAlex Stefanescu nu e singurul caz, la nivel de provincie e plin de astfel de indivizi. Unii conduc reviste literare, altii edituri, etc., etc.
Sa zicem ca vrei sa publici un text in vreo revista literara - te uiti in jur: unde?!
Propun constituirea unui grup independent de scriitori, chiar si din cei mai tineri, care sa intocmeasca o lista de semnaturi in ceea ce priveste posibila igienizare a literaturii romane. Sunt primul care ar semna!
Votez pentru punctul de vedere al lui Stoiciu!
Dancus
Sa zicem ca vrei sa publici un text in vreo revista literara - te uiti in jur: unde?!
Propun constituirea unui grup independent de scriitori, chiar si din cei mai tineri, care sa intocmeasca o lista de semnaturi in ceea ce priveste posibila igienizare a literaturii romane. Sunt primul care ar semna!
Votez pentru punctul de vedere al lui Stoiciu!
Dancus
0
VMSoarta României s-a întors pentru că așa au vrut mai-marii lumii Punct.Acum am rămas noi între noi,ca fiarele.Cazul de față nu mă interesează. Numai principiul.Adică democrația este cînd cineva strigă mai tare? Din întâmplare admir poezia autorului dar și activitatea de critic literar a preopinentului.Oameni de cultură și erudiție, valoroși pentru literatura română.De ce râvnim locuri luminate de același soare? Pentru umbră? Sau pentru mai multă lumină? Important este dacă spiritul propriu luminează omenirea de alături.Când vom smuci fiecare în partea lui de trupul glorios al locului râvnit ce va rămâne? Lipsa de omenie. Permanentă dușmănire.Pericolul continuu.Final încolțit.Faptele trebuie să fie concret incriminate nu că a fost atunci când toți erau.Valoarea să primeze.Faceți pace!
0
MZ
vasile
soarta romanilor e facuta de romani nu de mai marii lumii
si polonia a fost jucata la ialta si cehoslovacia dar nu a avut parte nici polonia nici cehoslovacia de imbecilismul romanesc de un ceusescu polonez sau de un dumitru popescu dumnezeu la cultura si nici de o revolutie culturala
si nici de un vadim tudor & iliescu dupa revolutie
si polonia a fost tara comunista dar nu asa de comunista ca romania asa ca draga vasile ce pace sa facem?
daca cineva baga cutitul in tine tu stai si zici: valoarea sa primeze?
tare mi-e teama vasile ca pactizezi cu dumitru dumnezeu
tare mi-e teama ca-ti plac turnatorii securisti draga vasile
soarta romanilor e facuta de romani nu de mai marii lumii
si polonia a fost jucata la ialta si cehoslovacia dar nu a avut parte nici polonia nici cehoslovacia de imbecilismul romanesc de un ceusescu polonez sau de un dumitru popescu dumnezeu la cultura si nici de o revolutie culturala
si nici de un vadim tudor & iliescu dupa revolutie
si polonia a fost tara comunista dar nu asa de comunista ca romania asa ca draga vasile ce pace sa facem?
daca cineva baga cutitul in tine tu stai si zici: valoarea sa primeze?
tare mi-e teama vasile ca pactizezi cu dumitru dumnezeu
tare mi-e teama ca-ti plac turnatorii securisti draga vasile
0
VMPăi de ce să te temi? Că ești sănătos.Am un punct de vedere diferit, îl exprim.Sunt bolnav? Există justiție pentru fapte. S-au încheiat revoluțiile.Ce nu e clar?Și încă ceva, sub pretextul enunțat de tine multe gunoaie au ieșit în frunte, ca păduchii.Această ură mocnită ce zace în oameni aparent fără interese politice va distruge în contnuare vieți pe care dacă mai apoi le analizezi cu realism constați nevinovăția lor și vinovăția înverșunaților.Lasă-mă cu câte am spus și nu mă acuza că nu ești judecătorul meu și nu mă cunoști.Eu fac politica omeniei și atât.
0
MZ
eu nu ma tem de nimic poate de umbra mea asta se poate
de acord cu tine vasile
hai sa ne pupam victime si agresori in piata publica
sa facem pace
ca nu e bine sa rascolim rahatul
cine spunea asta vasile?
vadim?
parca vadim si cel care era sa fie linsat de multime in 23 decembrie 1989 numitul adrian paunescu dar lumea uita
nu faci politica omeniei
politica omeniei cere dreptate
justitie
arata-mi un singur tortionar judecat macar
un singur securist dupa gratii
nu vad vasile
in schimb il vad pe alex stefanescu vasile
si te vad pe tine cu politica ta de omenie
cand ai sa-mi arati un singur tortionar comunist judecat si inchis atunci o sa zic ca tine
si nu imi trebuie un exemplu din romania
de oriunde din lume
nicaieri nimeni nu a facut procesul comunismului asa ca gargara asta a ta cu exista justitie fara fapte suna foarte urat in gura cuiva care se da drept pohet si aparator al culturii
zau asa vasile cand o sa scapam de mentalitatile astea? peste trei milenii?
din cauza unor oameni care gandesc ca tine avem un decalaj de 17 ani intre noi si uniunea europeana
din cauza unor oameni ca tine care fac politica omeniei a fost ales iliescu 12 ani la rand
de acord cu tine vasile
hai sa ne pupam victime si agresori in piata publica
sa facem pace
ca nu e bine sa rascolim rahatul
cine spunea asta vasile?
vadim?
parca vadim si cel care era sa fie linsat de multime in 23 decembrie 1989 numitul adrian paunescu dar lumea uita
nu faci politica omeniei
politica omeniei cere dreptate
justitie
arata-mi un singur tortionar judecat macar
un singur securist dupa gratii
nu vad vasile
in schimb il vad pe alex stefanescu vasile
si te vad pe tine cu politica ta de omenie
cand ai sa-mi arati un singur tortionar comunist judecat si inchis atunci o sa zic ca tine
si nu imi trebuie un exemplu din romania
de oriunde din lume
nicaieri nimeni nu a facut procesul comunismului asa ca gargara asta a ta cu exista justitie fara fapte suna foarte urat in gura cuiva care se da drept pohet si aparator al culturii
zau asa vasile cand o sa scapam de mentalitatile astea? peste trei milenii?
din cauza unor oameni care gandesc ca tine avem un decalaj de 17 ani intre noi si uniunea europeana
din cauza unor oameni ca tine care fac politica omeniei a fost ales iliescu 12 ani la rand
0
VME punctul tău de vedere și e vag, fără fapte, o retorică goală.Dacă vrei să asiști la execuții în piața publică continuă această polemică distrugătoare de suflete cu cine vrei.Eu am spus, gata.
0
MZ
nu e gata vasile
nu arunci o bomba de genul \"E punctul tău de vedere și e vag, fără fapte, o retorică goală.Dacă vrei să asiști la execuții în piața publică\" si gata te speli pe maini
nu e asa simplu
gata zabet esti un idiot un cretin ia fa pasi de aici
nu tine
argumenteaza de ce eu folosesc o retorica goala lipsita de continut si de ce tu folosesti o retorica imbracata si plina de intelepciune?
executii in piata publica?
mi-as dori sa asist la asa ceva din pacate nu mai suntem in evul mediu - nu crezi ca exagerezi? eu cer dreptate vasile nu executii in piata publica
eu vreau sa nu mai aud de adrian paunescu de vadim tudor de alex stefanescu nu sa-i vad spanzurati in piata publica desi nu mi-ar displace
asa ca nu gata ca vrei tu
arunci trei vorbe te dai rotund si intelept si fugi fara sa te explici
nu arunci o bomba de genul \"E punctul tău de vedere și e vag, fără fapte, o retorică goală.Dacă vrei să asiști la execuții în piața publică\" si gata te speli pe maini
nu e asa simplu
gata zabet esti un idiot un cretin ia fa pasi de aici
nu tine
argumenteaza de ce eu folosesc o retorica goala lipsita de continut si de ce tu folosesti o retorica imbracata si plina de intelepciune?
executii in piata publica?
mi-as dori sa asist la asa ceva din pacate nu mai suntem in evul mediu - nu crezi ca exagerezi? eu cer dreptate vasile nu executii in piata publica
eu vreau sa nu mai aud de adrian paunescu de vadim tudor de alex stefanescu nu sa-i vad spanzurati in piata publica desi nu mi-ar displace
asa ca nu gata ca vrei tu
arunci trei vorbe te dai rotund si intelept si fugi fara sa te explici
0
VMM-am ocupat de lucruri serioase în timpul acesta-Am citit un poem excelent și l-am înstelat și pentru că ești supărat pe mine sper să nu refuzi aprecierea.M-am referit la faptul că trebuie să acuzi pe cineva, cine ai spus tu, în baza unui rechizitoriu complet cu fapte, dovezi, martori, corpul delict, adică mortul, etc. Concret, nu fraze.
0
ABÎn timp ce unii fac politica omeniei alții fac politica pentru ei înșiși. Acest bun simț despre care românii nu au nici o idee apare ca o ultimă speranță. Cei 17 ani în care toți se așteptau să apară bunul simț nu au fost suficienți ca să nască nici măcar o mustrare de conștiință. Fac parte dintre copii care au avut sentiment patriotic, dar am crescut și am început să vad că nu-mi ajută la nimic atâta timp cât drept exemple de moralitate îmi erau doar câteva cărți și o mână de oameni fără nici o putere de decizie
Domnule Liviu Ioan Stoiciu, mama nu mă lăsa să citesc anumiți scriitori când eram mică. Unul era Păunescu. Am văzut mai târziu de ce. Literatura română are de suferit, dar nu e prima oară când se întămplă asta. Acești foști comuniști, foști cântători ai ceaușismului din nefericire sunt între noi și n-au conștiință. Dreptul dumneavoastră la replică, o spun cu tristețe, nu va schimba cu nimic nici în ei și nici în cei care-i suțin.
Domnule Vasile Munteanu, politica omeniei este caracteristică României, o țară care-și trimite copii să trăiască peste hotare, după ce au fost bătuți omenos de cei pentru care faceți politica omeniei.
De la momentul 89 și până astăzi nu se spun atât de multe lucruri și se știu cu adevărat atât de puține că uneori chiar mi-aș dori să vad măcar procese publice, dacă nu execuții.
Domnule Liviu Ioan Stoiciu, mama nu mă lăsa să citesc anumiți scriitori când eram mică. Unul era Păunescu. Am văzut mai târziu de ce. Literatura română are de suferit, dar nu e prima oară când se întămplă asta. Acești foști comuniști, foști cântători ai ceaușismului din nefericire sunt între noi și n-au conștiință. Dreptul dumneavoastră la replică, o spun cu tristețe, nu va schimba cu nimic nici în ei și nici în cei care-i suțin.
Domnule Vasile Munteanu, politica omeniei este caracteristică României, o țară care-și trimite copii să trăiască peste hotare, după ce au fost bătuți omenos de cei pentru care faceți politica omeniei.
De la momentul 89 și până astăzi nu se spun atât de multe lucruri și se știu cu adevărat atât de puține că uneori chiar mi-aș dori să vad măcar procese publice, dacă nu execuții.
0
MZ
coposu a fost acuzat cu citez:\"în baza unui rechizitoriu complet cu fapte, dovezi, martori, corpul delict, adică mortul, etc\"
concret? nu cu fraze?
concret vasile - coposu a stat 17 ani in puscarie dintre care 9 ani fara sa fi avut un proces macar nici macar un proces comunist
8 ani la ramanicul sarat a fost zidit in celula in afara de vizeta prin care primea mancare 600 calorii pe zi
a uitat sa vorbeasca vasile
da cand l-au dez-zidit i-au trebuit 6 luni pentru a recapata exercitiul vorbirii si tu zici sa-l iert pe paunescu?
dupa 9 ani i-au dat temnita grea cu acuzatia citez: \"activitate intensa impotriva clasei muncitoare\"
si tu vrei sa sa-l iert pe paunescu? pe nichita stanescu? pe alex stefanescu?
sa ma fac ca ploua si ca pe mine ma intereseaza numai talentul?
nu vasile
eu nu-s dumnezeu ca sa iert pacatele
eu vreau dreptate vasile
aia pamanteasca
merita si oamenii acestia macar o reparatie morala daca nu un proces al comunismului
pentru numele lui coposu si a inca 2.000.000 de morti in puscariile comuniste macar sa avem decenta sa-i ignoram cu desavarsire sa-i uitam pe adrian paunescu alex stefanescu eugen barbu nichita stanescu si asa mai departe
macar sa nu mai aud de ei daca parte de justitie n-am
macar atat
sa nu mai aud de alex stefanescu
e asa de greu vasile?
chiar asa de greu?
concret? nu cu fraze?
concret vasile - coposu a stat 17 ani in puscarie dintre care 9 ani fara sa fi avut un proces macar nici macar un proces comunist
8 ani la ramanicul sarat a fost zidit in celula in afara de vizeta prin care primea mancare 600 calorii pe zi
a uitat sa vorbeasca vasile
da cand l-au dez-zidit i-au trebuit 6 luni pentru a recapata exercitiul vorbirii si tu zici sa-l iert pe paunescu?
dupa 9 ani i-au dat temnita grea cu acuzatia citez: \"activitate intensa impotriva clasei muncitoare\"
si tu vrei sa sa-l iert pe paunescu? pe nichita stanescu? pe alex stefanescu?
sa ma fac ca ploua si ca pe mine ma intereseaza numai talentul?
nu vasile
eu nu-s dumnezeu ca sa iert pacatele
eu vreau dreptate vasile
aia pamanteasca
merita si oamenii acestia macar o reparatie morala daca nu un proces al comunismului
pentru numele lui coposu si a inca 2.000.000 de morti in puscariile comuniste macar sa avem decenta sa-i ignoram cu desavarsire sa-i uitam pe adrian paunescu alex stefanescu eugen barbu nichita stanescu si asa mai departe
macar sa nu mai aud de ei daca parte de justitie n-am
macar atat
sa nu mai aud de alex stefanescu
e asa de greu vasile?
chiar asa de greu?
0
VMAm să mai răspund o dată, metaforic dar adevărat. Cunoști oameni monumente politice și vrei să continui la fel, altcineva , în viitor, pentru că noi nu suntem veșnici, se va închina la monumentele politice pe care vrei să le așezi acum pe soclurile martiriului.Dar dacă cineva înțelept și cu putere va tăia nodul gordian al răzbunării, ce crezi- copiii noștri, nepoții vor fi feriți de acte samavolnice?
0
MZ
arata-mi tu mie o singura generatie de cand exista omenirea asta care a trait fara probleme asa ca in eden
arata-mi tu mie doi oameni egali in drepturi in ce vrei tu
arata-mi tu mie societatea aia perfecta ca nu o vad
nu exista
dar da - daca se face o curatenie morala macar generatiile viitoare vor trai mai bine
de ce?
pentru ca trebuie sa existe o justitie
pentru ca au trecut aproape 70 de ani de la WW2 si nazistii sunt inca urmariti
si daca sunt prinsi platesc pe loc ceac pac
in fiecare an in jurul datei de 9 mai ni se reaminteste de holocaust
de 70 de ani
incontinuu
fara oprire
si tu vrei sa ma opresc? sa nu mai tip?
nu ma opresc vasile
sincer
azi presedintele poloniei a zis ca nu voteaza proiectul de tratat al uniunii europene daca nu i se acorda poloniei un drept de vot mai consistent
si pe ce si-a bazat argumentatia? ca germania care are majoritatea in consiliu din cauza populatiei a luat parte in WW2 la decimarea populatiei poloneze
si tu vrei sa il admiram pe alex stefanescu asa ca e talentat? hmmm? ca scrie bine?
mai bine se taie nodul gordian
de cancer de exemplu se scapa prin cutit mai traiesti 2,3,4,5 10 ani daca ai noroc si nu revine dar traiesti asa si cu alex stefanescu el nu avea dreptul moral sa mai apara in public dupa 89 trebuia sa se ascunda undeva la manastire dar daca a vazut ca nu s-a schimbat nimic a zis ce eu is mai fraier ca iliescu?
cam atat
arata-mi tu mie doi oameni egali in drepturi in ce vrei tu
arata-mi tu mie societatea aia perfecta ca nu o vad
nu exista
dar da - daca se face o curatenie morala macar generatiile viitoare vor trai mai bine
de ce?
pentru ca trebuie sa existe o justitie
pentru ca au trecut aproape 70 de ani de la WW2 si nazistii sunt inca urmariti
si daca sunt prinsi platesc pe loc ceac pac
in fiecare an in jurul datei de 9 mai ni se reaminteste de holocaust
de 70 de ani
incontinuu
fara oprire
si tu vrei sa ma opresc? sa nu mai tip?
nu ma opresc vasile
sincer
azi presedintele poloniei a zis ca nu voteaza proiectul de tratat al uniunii europene daca nu i se acorda poloniei un drept de vot mai consistent
si pe ce si-a bazat argumentatia? ca germania care are majoritatea in consiliu din cauza populatiei a luat parte in WW2 la decimarea populatiei poloneze
si tu vrei sa il admiram pe alex stefanescu asa ca e talentat? hmmm? ca scrie bine?
mai bine se taie nodul gordian
de cancer de exemplu se scapa prin cutit mai traiesti 2,3,4,5 10 ani daca ai noroc si nu revine dar traiesti asa si cu alex stefanescu el nu avea dreptul moral sa mai apara in public dupa 89 trebuia sa se ascunda undeva la manastire dar daca a vazut ca nu s-a schimbat nimic a zis ce eu is mai fraier ca iliescu?
cam atat
0
VMEra vorba de oameni de cultură români fără nici o legătură cu polonezii cu gulagul cu holocaustul cu orice conexezi tu spre a depăși amploarea vinei de a fi folosit oportunist condițiile societății socialiste românești, unde gargara umanistă, patriotismul de paradă făceau ravagii.Asta e- aveau în obiectiv standarde ridicate de viață ca oricine și au făcut și compromisurile propagandistice necesare pentru a le obține. Acum este la fel.Care e problema? ce s-a îndreptat? Oricând vor fi oportuniști și nu aceiași ci oricare ar fi pe aproape. Însă dacă au schingiuit, au torturat, au mințit, au furat, etc- să plătească legal.De ce umflăm baloane care fâsâie la analiza unui ins chiar mai puțin pregătit politic?, darmite a legii? Chiar nu vrei să revii niciodată la esențe? Societatea meritocrată ar fi o soluție.Pragmatismul creator, nu revanșismul demolator care nu va înceta nici când omul este îngenunchiat sau chiar decedat, fii, nepoții continuă revanșa.Cred că adopți o atitudine ne-realistă.Personal dacă ai probleme cu foști comuniști le poți rezolva pe calea justiției ca să se înțeleagă că au fost încălcate legi, altfel încurajăm anarhia.
0
MZ
vasile eu nu am nicio problema cu fostii comunisti
nici una
oamenii de cultura au facut
o parte din ei desigur
puscarie politica si alti oameni de cultura au turnat la securitate sa mai ia un coniac pe cheltuiala organului
organului de securitate desigur
eu zic ca adopt o atitudine realista
de ce?
pentru ca vreau justitie
dar ma declar invins da ai dreptate geniul lui adrian paunescu il absolva de toate pacatele asa e
concluzie:
fiecare doarme asa cum isi asterne - daca noi romanii vrem sa dormim in acelasi asternut cu cei care au facut cel mai mare rau mai mare decat tortionarii din inchisori adica raul numit \"omul de tip nou\" cu_creierul gata spalat de versurile unui paunescu
gata sa primeasca versurile lui paunescu cu evlavie duhvniceasca
atunci asa sa fie
nici una
oamenii de cultura au facut
o parte din ei desigur
puscarie politica si alti oameni de cultura au turnat la securitate sa mai ia un coniac pe cheltuiala organului
organului de securitate desigur
eu zic ca adopt o atitudine realista
de ce?
pentru ca vreau justitie
dar ma declar invins da ai dreptate geniul lui adrian paunescu il absolva de toate pacatele asa e
concluzie:
fiecare doarme asa cum isi asterne - daca noi romanii vrem sa dormim in acelasi asternut cu cei care au facut cel mai mare rau mai mare decat tortionarii din inchisori adica raul numit \"omul de tip nou\" cu_creierul gata spalat de versurile unui paunescu
gata sa primeasca versurile lui paunescu cu evlavie duhvniceasca
atunci asa sa fie
0
VMDe fapt uzitezi o retorică a dezamăgirii, pentru că în realitate nu-mi dai dreptate.Se înțelege.Despre suferințele din comunism să vorbească cei implicați direct,Nu ca înainte când vorbeau chemați și nechemați.În orice societate sunt lucruri care se pot și lucruri care nu se pot.S-a putut ca ei să publice n volume și eu câteva poeme prin reviste,Acum la fel. Pot să public dar nu am banii necesari.Ei îi au.Asta e o problemă. Despre Coposu este o problemă unde istoricii ne-înregimentați politic trebuie să-și spună cuvântul și ce-i de făcut.Trebuie însă evitat cu orice preț un nou caz de intoleranță de orice fel, care duce la degradarea ființei umane moral fizic și spiritual.De fapt despre speță nu s-au discutat lucruri reale.
0
MZ
acuma am inteles foarte bine mecanismul care te face sa ai nostalgii comuniste si idei egalitariste
de abia in ultimul comentariu ai lasat garda jos:
\"S-a putut ca ei să publice n volume și eu câteva poeme prin reviste,Acum la fel. Pot să public dar nu am banii necesari\"
asta e cheia vasile
de aici pleaca tot rationamantul pe care se sprijina retorica ta o retorica a frustrarii
pe vremuri nu puteai sa publici azi nu poti sa publici esti prins intr-un cerc fara iesire siatunci e normal sa ai aceasta atitudine
de abia in ultimul comentariu ai lasat garda jos:
\"S-a putut ca ei să publice n volume și eu câteva poeme prin reviste,Acum la fel. Pot să public dar nu am banii necesari\"
asta e cheia vasile
de aici pleaca tot rationamantul pe care se sprijina retorica ta o retorica a frustrarii
pe vremuri nu puteai sa publici azi nu poti sa publici esti prins intr-un cerc fara iesire siatunci e normal sa ai aceasta atitudine
0
PBAți umplut mail-ul lui LIS cu chestiile astea...
0
APServus Liviu!
Deconspirarea unui sistem totalitar a fost, este și va rămâne un proces anevoios. Satisfacțiile celor care încearcă să aducă nelegiuirile la lumină rămâni de obicei modeste. Dar acolo und se bucură de un oarecare succes pot produce chiar adevărate cutremure sociale.
Germanii, cu talentul lor de a crea cuvinte compuse, au folosit după război noțiunea „Vergangenheitsbewältigung” pentru „a o scoate la capăt cu povara trecutului” dar și pentru „a învinge trecutul”. Astăzi se știe că în Germania acest proces nu se va termina până când nazismul nu va deveni definitiv materie de istorie, lucru care se va întâmpla abia după ce și ultimul individ al epocii, chiar și cu cele mai neînsemnate implicații în erorile fascismului, va fi depășit pragul veșniciei.
În aprilie a murit Hans Filbinger, în perioada 1966-1978 președinte de miniștrii al landului Baden-Württemberg. Actualul șef al landului, Günther Oettinger, i-a elogiat meritele, încercând să minimalizeze rolul jucat de fostul judecător la marina de război nazistă în timpul regimului hitlerist. Imediat s-a iscat o discuție aprinsă în societatea civilă și în cercurile politice – pro și contra Oettinger. Deci, nu implicatul direct în ororile naziste – Filbinger fusese demascat ca judecător nazist de dramaturgul Rolf Hochhuth, demisionând ulterior din toate funcțiile publice – a stat în centrul dezbaterilor din foiletoanele și emsiunile radio și tv, ci un membru al generației de urmași, fără legături directe cu întâmplările de acum 60 și ceva de ani.
Un caz cu exagerări care au talonat absurditatea a fost anul trecut cel al scriitorului Günter Grass, purtătorul premiului Nobel. Vânătoarea a pornit după recunoașterea sa – întradevăr cam târzie – de a fi fost soldat în trupele SS. Dar la ce vârstă? La 17 ani! Absurd, de a deduce de aici o vinovăție cu implicații istorice.
Iată numai două exemple grăitoare pentru suflul lung de care are nevoie acest proces numit „Vergangenheitsbewältigung”. Această regulă nu diferă prea mult de la țară la țară, chiar dacă felul în care fiecare popor abordă problema este strict specific. Deci, cine începe să caute adevărul n-ar trebui să se aștepte la succese imediate. S-ar putea că dreptatea, pentru care se zbate, să primească o legitimare istorică abia după ce vajnicii luptători pentru izbânda ei (a dreptății) nici nu mai trăiesc. Totuși va rămâne lupta pentru „învingerea trecutului” o necesitate în folosul generațiilor viitoare.
Și cazul Goma găsește o analogie sau cel puțin asemănare în istoria contemporană germană. În aceste zile se sărbătoresc 60 de ani de la înființarea „Grupei 47”, o întrunire de scriitori germani postbelici. Mereu putem întâlni, în aceste zile de omagieri, și reproșul, adus grupei, că dintre marii exilați ai literaturii germane interbelice – Thomas Mann fiind numele cel mai renumit – nici unul nu a fost invitat să participe la legendarele șezători ale literaților postbelici.
„Învingerea trecutului” în timpul vieții generațiilor implicate este nu numai foarte greu de realizat, ci rămâne în orice caz și un proces fragmentat. Pentru a obține cel puțin un succes simbolic este nevoie și de o contribuție a vinovaților. Dar aceștia încearcă de regulă să-și salveze pielea, nesimțind de loc nevoia de a învinge un trecut care nu le-a fost ostil.
Contribuția acuzatorilor ar putea să steie în puterea lor de gradare a vinovățiilor persoanelor care au contribuit la bezna omniprezentă din epoca lumină. Nu chiar orice faptă rea din acele vremuri justifică declanșarea unei dispute publice de anvergură, oricât de condamnabilă ar fi.
Oricum, curajul civil al unora – vezi Adrian Păunescu – și perseverența altora poate să ducă la o reducere a poverii istorice. Ceea ce nu ajută nimenui sunt atacuri sub centură, alunecările în dispute personale, cum le găsim peste tot, chiar și în această fereastră de comentarii.
Ingolstadt, 24.06.2007
Deconspirarea unui sistem totalitar a fost, este și va rămâne un proces anevoios. Satisfacțiile celor care încearcă să aducă nelegiuirile la lumină rămâni de obicei modeste. Dar acolo und se bucură de un oarecare succes pot produce chiar adevărate cutremure sociale.
Germanii, cu talentul lor de a crea cuvinte compuse, au folosit după război noțiunea „Vergangenheitsbewältigung” pentru „a o scoate la capăt cu povara trecutului” dar și pentru „a învinge trecutul”. Astăzi se știe că în Germania acest proces nu se va termina până când nazismul nu va deveni definitiv materie de istorie, lucru care se va întâmpla abia după ce și ultimul individ al epocii, chiar și cu cele mai neînsemnate implicații în erorile fascismului, va fi depășit pragul veșniciei.
În aprilie a murit Hans Filbinger, în perioada 1966-1978 președinte de miniștrii al landului Baden-Württemberg. Actualul șef al landului, Günther Oettinger, i-a elogiat meritele, încercând să minimalizeze rolul jucat de fostul judecător la marina de război nazistă în timpul regimului hitlerist. Imediat s-a iscat o discuție aprinsă în societatea civilă și în cercurile politice – pro și contra Oettinger. Deci, nu implicatul direct în ororile naziste – Filbinger fusese demascat ca judecător nazist de dramaturgul Rolf Hochhuth, demisionând ulterior din toate funcțiile publice – a stat în centrul dezbaterilor din foiletoanele și emsiunile radio și tv, ci un membru al generației de urmași, fără legături directe cu întâmplările de acum 60 și ceva de ani.
Un caz cu exagerări care au talonat absurditatea a fost anul trecut cel al scriitorului Günter Grass, purtătorul premiului Nobel. Vânătoarea a pornit după recunoașterea sa – întradevăr cam târzie – de a fi fost soldat în trupele SS. Dar la ce vârstă? La 17 ani! Absurd, de a deduce de aici o vinovăție cu implicații istorice.
Iată numai două exemple grăitoare pentru suflul lung de care are nevoie acest proces numit „Vergangenheitsbewältigung”. Această regulă nu diferă prea mult de la țară la țară, chiar dacă felul în care fiecare popor abordă problema este strict specific. Deci, cine începe să caute adevărul n-ar trebui să se aștepte la succese imediate. S-ar putea că dreptatea, pentru care se zbate, să primească o legitimare istorică abia după ce vajnicii luptători pentru izbânda ei (a dreptății) nici nu mai trăiesc. Totuși va rămâne lupta pentru „învingerea trecutului” o necesitate în folosul generațiilor viitoare.
Și cazul Goma găsește o analogie sau cel puțin asemănare în istoria contemporană germană. În aceste zile se sărbătoresc 60 de ani de la înființarea „Grupei 47”, o întrunire de scriitori germani postbelici. Mereu putem întâlni, în aceste zile de omagieri, și reproșul, adus grupei, că dintre marii exilați ai literaturii germane interbelice – Thomas Mann fiind numele cel mai renumit – nici unul nu a fost invitat să participe la legendarele șezători ale literaților postbelici.
„Învingerea trecutului” în timpul vieții generațiilor implicate este nu numai foarte greu de realizat, ci rămâne în orice caz și un proces fragmentat. Pentru a obține cel puțin un succes simbolic este nevoie și de o contribuție a vinovaților. Dar aceștia încearcă de regulă să-și salveze pielea, nesimțind de loc nevoia de a învinge un trecut care nu le-a fost ostil.
Contribuția acuzatorilor ar putea să steie în puterea lor de gradare a vinovățiilor persoanelor care au contribuit la bezna omniprezentă din epoca lumină. Nu chiar orice faptă rea din acele vremuri justifică declanșarea unei dispute publice de anvergură, oricât de condamnabilă ar fi.
Oricum, curajul civil al unora – vezi Adrian Păunescu – și perseverența altora poate să ducă la o reducere a poverii istorice. Ceea ce nu ajută nimenui sunt atacuri sub centură, alunecările în dispute personale, cum le găsim peste tot, chiar și în această fereastră de comentarii.
Ingolstadt, 24.06.2007
0
MPToți aveți dreptate! Nu vă mai certați, timpul rezolvă tot.Mă gândesc la roata unei căruțe. Are spițe. Când o spiță e sus alta e jos, toată greutatea căruței e pe spițele de jos, căruța merge, spițele de jos ajung sus și cele de sus jos, acum toată greutatea e pe spițele care au fost sus. Roata vieții se învârtește, toți ne schimbăm pozițiile dar nu trbuie să ne omorâm unii pe alții, atunci pe ce ne sprijinim?
Până în 89 nu am fost membru, am fost unul cantra tuturor. La un moment simțeam că-s singur și nu mai suport.
Am fost chemat la o consfătuire pe teme de agricultură la județ. În holul sălii era o librărie ambulantă. Am găsit acolo \"Marele singuratic\" al lui Marin Preda, în librării nu se găsea, de ce s-a găsit acolo,cine l-a scos în fața mea? Mi-am găsit viața scrisă în această carte, mi-am dat seama că nu sunt singur, am prins putere și am rezistat până au căzut ei! Oare știm câți au făcut joc dublu să ne salveze? Și câți fac acum joc dublu să se salveze? Sunt convins că timpul rezolvă totul, toată viața am crezut în asta și am avut dreptate. Nu căutați să vă omorâți dușmanii, vor pierii singurri.
Până în 89 nu am fost membru, am fost unul cantra tuturor. La un moment simțeam că-s singur și nu mai suport.
Am fost chemat la o consfătuire pe teme de agricultură la județ. În holul sălii era o librărie ambulantă. Am găsit acolo \"Marele singuratic\" al lui Marin Preda, în librării nu se găsea, de ce s-a găsit acolo,cine l-a scos în fața mea? Mi-am găsit viața scrisă în această carte, mi-am dat seama că nu sunt singur, am prins putere și am rezistat până au căzut ei! Oare știm câți au făcut joc dublu să ne salveze? Și câți fac acum joc dublu să se salveze? Sunt convins că timpul rezolvă totul, toată viața am crezut în asta și am avut dreptate. Nu căutați să vă omorâți dușmanii, vor pierii singurri.
0
APMa intreb de ce aceasta reactualizare a unei discutii vechi (comentariile sunt de anul trecut). Linkul la Romania Literara pune serios in dubiu cele scrise mai sus. Si aspectul general e de insulta reciproca fara alt substrat decat o antipatie profunda, exact asa cum i se parea si lui Vasile Mihalache.
Eu sunt din inima pentru justitia care trebuie facuta, dar cred ca ar trebui sa plecam de la probe certe inainte sa acuzam. Tocmai prin asta un proces al comunismului ar fi bun.
Eu sunt din inima pentru justitia care trebuie facuta, dar cred ca ar trebui sa plecam de la probe certe inainte sa acuzam. Tocmai prin asta un proces al comunismului ar fi bun.
0
MZ
pai haide sa haidem
hai sa facem un proces al comunismului
e hilar
probe certe?
sunt un miliard de probe certe
problema nu e legata de probe
ci de vointa
tu zici hai sa facem un proces al comunismului
eu zic ca sunt plictisit de vorbe mari in spatele lor se ascunde discursul tau din inima pentru un proces drept hai sa fim seriosi nici tu nu crezi ce spui
hai sa facem un proces al comunismului
e hilar
probe certe?
sunt un miliard de probe certe
problema nu e legata de probe
ci de vointa
tu zici hai sa facem un proces al comunismului
eu zic ca sunt plictisit de vorbe mari in spatele lor se ascunde discursul tau din inima pentru un proces drept hai sa fim seriosi nici tu nu crezi ce spui
0
MGDupă 17 ani, încerc să privesc cât pot de detașat lucrurile.
1. Cred că pot să-mi spun și eu părerea din următoarele motive:
(a) \"fizic\" in timpul lui Ceaușescu nu am avut de suferit. Dar \"moral\", da. Mi-am văzut de treaba mea, ca cercetător (și prof. univ.) relativ \"bine plătit\". În schimb a nu putea să \"deschid gura\" era unul dintre lucrurile care mă duceau la un paroxism al exasperării. Îmi scoteam pârlela spunând bancuri politice. Lumea se onișnuise cu mine și pă privea ca pe un tip cam ciudat. Ba unii chiar ziceau că sunt \"secu\" și se fereau de mine. Asta nu-mi dă însă nici un drept să consider că n-a fost, pur și simplu, o lașitate;
(b) după așa zisa \"revoluție\" care s-a lăsat cu sângele inconștienței disperării, mai ales al celor tineri (pe atunci), am ieșit și eu \"în stradă\". Iar în 15 iunie \'90 am fost \"căutat\" acasă de doi \"mineri\" și un \"civil\" (nu e nici un mister: adresa mea a putut fi ușor găsită pe listele celor care vorbiseră în Piața Universității, de la \"balcon\"). Și asta, cu toate că, după 20 mai, \"Piața\" practic nu m-a mai intersat. Norocul meu a fost că nu mai eram acasă (plecasem în străinătate);
(c) nici acum nu pot, uneori, dormi ca lumea din cauza lașității \"tăcerii\" mele din epoca de aur. Dar, mărturisesc, din ce în ce mai rar (totul încet, încet, se uită).
2. Este vorba, într-adevăr, să încercăm să gândim lucid și detașat acum. Și e extrem de greu.
3. Dacă ne referim la \"scriitori\" și oameni de \"cultură\" (nu \"tehnică, inginerească\", dar \"economică\", da) lucrul e și mai complicat.
4. Platon - se zice - a fost homo, Rimbabaud, Baudelaire, Maupasant se drogau, Poe a murit beat într-un șanț - se zice - alții spun că a fost ortăvit, Eliade, Cioran, Țuțea, Vulcănescu, Heidegger, Grass…au cochetat sau chiar au fost de extremă dreaptă, alții, de pe la noi (dar și din alte părți), figuri marcante între cele două războaie, au fost de stânga rău de tot. I-am amestecat pe cei enumerați, conștient, fără diferențieri valorice ci numai pe criteriul notorietății lor mai mici sau mai mari. Bref: omul dispare, ce a produs rămâne (un timp mai lung sau mai scurt). Și cred că ce \"rămâne\" trebuie \"judecat\" și nu autorul.
5. Când este vorba însă de cei ce au produs cu nemiluita în \"epoca de aur\" susținând-o și care și azi ne intoxică cu putoarea lor din posturi cheie, indiferent de domeniul în care continuă să se \"afirme\", crezându-ne încă dobitoci (și unii dintre noi chiar suntem) sau, mai rău, pervertind pe cei care n-au trecut prin \"comunism\", e cu totul altceva. Ei trebuie, neapărat, \"lustrați\" fără milă. Sunt o cangrenă. Și pedeapsa lor cea mai mare este să fie lăsați, în continuare, să-și verse lăturile în scris sau în vorbe. Pentru că, atunci când nu vor mai fi ce au fost (și mai mult decât atât) nimeni nu-i va mai lua în considerare. Și asta, repet, va fi cea mai mare pedepsă pentru ei. Cum ar fi fost și pentru Ceaușescu (și dânsa) să fie lasați în viață și să vadă ce a urmat pranoismului lor. Cum ar fi și pentru Iliescu și ai lui să plătească pentru ce au făcut după \'89 și nu să fie lăsați să iasă din \"politică\" (și \"afaceri\") bine mersi, numai cu \"picioarele înainte\".
6. Cam asta ar fi. Că mi se face scârbă să-mi mai amintesc cum, prin ședințele de partid (că am fost și eu \"membru\"), deși tăceam sau vorbeam în dodii, ridicam, în final, mâna supus, apărându-mi așa zisa mea \"independență\" tehnică plătită, atunci, destul de bine.
7. Și totuși, pentru că nu-mi place cifra \"6\", mai adaug că, deși Băsescu e și el din \"vechea gardă\", atâta timp cât văd că face eforturi pentru zisa \"lustrație\", chiar cu riscul ca , mai devreme sau mai târziu, să se \"auto-lustra\", îl susțin. Pentru că, atunci când o va întoarce pe invers, sper să mai apuc să-l luxez cu ce-mi va sta la îndemână. Adică cu \"votul\". E imposibil de închipuit că în condițiile actuale (și cele din viitorul apropriat), va mai apuca cineva - chiar și el, cu extraordinarul histrionism care-l caracterizează - să mai ajugă la dictatură.
1. Cred că pot să-mi spun și eu părerea din următoarele motive:
(a) \"fizic\" in timpul lui Ceaușescu nu am avut de suferit. Dar \"moral\", da. Mi-am văzut de treaba mea, ca cercetător (și prof. univ.) relativ \"bine plătit\". În schimb a nu putea să \"deschid gura\" era unul dintre lucrurile care mă duceau la un paroxism al exasperării. Îmi scoteam pârlela spunând bancuri politice. Lumea se onișnuise cu mine și pă privea ca pe un tip cam ciudat. Ba unii chiar ziceau că sunt \"secu\" și se fereau de mine. Asta nu-mi dă însă nici un drept să consider că n-a fost, pur și simplu, o lașitate;
(b) după așa zisa \"revoluție\" care s-a lăsat cu sângele inconștienței disperării, mai ales al celor tineri (pe atunci), am ieșit și eu \"în stradă\". Iar în 15 iunie \'90 am fost \"căutat\" acasă de doi \"mineri\" și un \"civil\" (nu e nici un mister: adresa mea a putut fi ușor găsită pe listele celor care vorbiseră în Piața Universității, de la \"balcon\"). Și asta, cu toate că, după 20 mai, \"Piața\" practic nu m-a mai intersat. Norocul meu a fost că nu mai eram acasă (plecasem în străinătate);
(c) nici acum nu pot, uneori, dormi ca lumea din cauza lașității \"tăcerii\" mele din epoca de aur. Dar, mărturisesc, din ce în ce mai rar (totul încet, încet, se uită).
2. Este vorba, într-adevăr, să încercăm să gândim lucid și detașat acum. Și e extrem de greu.
3. Dacă ne referim la \"scriitori\" și oameni de \"cultură\" (nu \"tehnică, inginerească\", dar \"economică\", da) lucrul e și mai complicat.
4. Platon - se zice - a fost homo, Rimbabaud, Baudelaire, Maupasant se drogau, Poe a murit beat într-un șanț - se zice - alții spun că a fost ortăvit, Eliade, Cioran, Țuțea, Vulcănescu, Heidegger, Grass…au cochetat sau chiar au fost de extremă dreaptă, alții, de pe la noi (dar și din alte părți), figuri marcante între cele două războaie, au fost de stânga rău de tot. I-am amestecat pe cei enumerați, conștient, fără diferențieri valorice ci numai pe criteriul notorietății lor mai mici sau mai mari. Bref: omul dispare, ce a produs rămâne (un timp mai lung sau mai scurt). Și cred că ce \"rămâne\" trebuie \"judecat\" și nu autorul.
5. Când este vorba însă de cei ce au produs cu nemiluita în \"epoca de aur\" susținând-o și care și azi ne intoxică cu putoarea lor din posturi cheie, indiferent de domeniul în care continuă să se \"afirme\", crezându-ne încă dobitoci (și unii dintre noi chiar suntem) sau, mai rău, pervertind pe cei care n-au trecut prin \"comunism\", e cu totul altceva. Ei trebuie, neapărat, \"lustrați\" fără milă. Sunt o cangrenă. Și pedeapsa lor cea mai mare este să fie lăsați, în continuare, să-și verse lăturile în scris sau în vorbe. Pentru că, atunci când nu vor mai fi ce au fost (și mai mult decât atât) nimeni nu-i va mai lua în considerare. Și asta, repet, va fi cea mai mare pedepsă pentru ei. Cum ar fi fost și pentru Ceaușescu (și dânsa) să fie lasați în viață și să vadă ce a urmat pranoismului lor. Cum ar fi și pentru Iliescu și ai lui să plătească pentru ce au făcut după \'89 și nu să fie lăsați să iasă din \"politică\" (și \"afaceri\") bine mersi, numai cu \"picioarele înainte\".
6. Cam asta ar fi. Că mi se face scârbă să-mi mai amintesc cum, prin ședințele de partid (că am fost și eu \"membru\"), deși tăceam sau vorbeam în dodii, ridicam, în final, mâna supus, apărându-mi așa zisa mea \"independență\" tehnică plătită, atunci, destul de bine.
7. Și totuși, pentru că nu-mi place cifra \"6\", mai adaug că, deși Băsescu e și el din \"vechea gardă\", atâta timp cât văd că face eforturi pentru zisa \"lustrație\", chiar cu riscul ca , mai devreme sau mai târziu, să se \"auto-lustra\", îl susțin. Pentru că, atunci când o va întoarce pe invers, sper să mai apuc să-l luxez cu ce-mi va sta la îndemână. Adică cu \"votul\". E imposibil de închipuit că în condițiile actuale (și cele din viitorul apropriat), va mai apuca cineva - chiar și el, cu extraordinarul histrionism care-l caracterizează - să mai ajugă la dictatură.
0
MGDupă 17 ani, încerc să privesc cât pot de detașat lucrurile.
1. Cred că pot să-mi spun și eu părerea din următoarele motive:
(a) \"fizic\" in timpul lui Ceaușescu nu am avut de suferit. Dar \"moral\", da. Mi-am văzut de treaba mea, ca cercetător (și prof. univ.) relativ \"bine plătit\". În schimb a nu putea să \"deschid gura\" era unul dintre lucrurile care mă duceau la un paroxism al exasperării. Îmi scoteam pârlela spunând bancuri politice. Lumea se onișnuise cu mine și pă privea ca pe un tip cam ciudat. Ba unii chiar ziceau că sunt \"secu\" și se fereau de mine. Asta nu-mi dă însă nici un drept să consider că n-a fost, pur și simplu, o lașitate;
(b) după așa zisa \"revoluție\" care s-a lăsat cu sângele inconștienței disperării, mai ales al celor tineri (pe atunci), am ieșit și eu \"în stradă\". Iar în 15 iunie \'90 am fost \"căutat\" acasă de doi \"mineri\" și un \"civil\" (nu e nici un mister: adresa mea a putut fi ușor găsită pe listele celor care vorbiseră în Piața Universității, de la \"balcon\"). Și asta, cu toate că, după 20 mai, \"Piața\" practic nu m-a mai intersat. Norocul meu a fost că nu mai eram acasă (plecasem în străinătate);
(c) nici acum nu pot, uneori, dormi ca lumea din cauza lașității \"tăcerii\" mele din epoca de aur. Dar, mărturisesc, din ce în ce mai rar (totul încet, încet, se uită).
2. Este vorba, într-adevăr, să încercăm să gândim lucid și detașat acum. Și e extrem de greu.
3. Dacă ne referim la \"scriitori\" și oameni de \"cultură\" (nu \"tehnică, inginerească\", dar \"economică\", da) lucrul e și mai complicat.
4. Platon - se zice - a fost homo, Rimbabaud, Baudelaire, Maupasant se drogau, Poe a murit beat într-un șanț - se zice - alții spun că a fost ortăvit, Eliade, Cioran, Țuțea, Vulcănescu, Heidegger, Grass…au cochetat sau chiar au fost de extremă dreaptă, alții, de pe la noi (dar și din alte părți), figuri marcante între cele două războaie, au fost de stânga rău de tot. I-am amestecat pe cei enumerați, conștient, fără diferențieri valorice ci numai pe criteriul notorietății lor mai mici sau mai mari. Bref: omul dispare, ce a produs rămâne (un timp mai lung sau mai scurt). Și cred că ce \"rămâne\" trebuie \"judecat\" și nu autorul.
5. Când este vorba însă de cei ce au produs cu nemiluita în \"epoca de aur\" susținând-o și care și azi ne intoxică cu putoarea lor din posturi cheie, indiferent de domeniul în care continuă să se \"afirme\", crezându-ne încă dobitoci (și unii dintre noi chiar suntem) sau, mai rău, pervertind pe cei care n-au trecut prin \"comunism\", e cu totul altceva. Ei trebuie, neapărat, \"lustrați\" fără milă. Sunt o cangrenă. Și pedeapsa lor cea mai mare este să fie lăsați, în continuare, să-și verse lăturile în scris sau în vorbe. Pentru că, atunci când nu vor mai fi ce au fost (și mai mult decât atât) nimeni nu-i va mai lua în considerare. Și asta, repet, va fi cea mai mare pedepsă pentru ei. Cum ar fi fost și pentru Ceaușescu (și dânsa) să fie lasați în viață și să vadă ce a urmat pranoismului lor. Cum ar fi și pentru Iliescu și ai lui să plătească pentru ce au făcut după \'89 și nu să fie lăsați să iasă din \"politică\" (și \"afaceri\") bine mersi, numai cu \"picioarele înainte\".
6. Cam asta ar fi. Că mi se face scârbă să-mi mai amintesc cum, prin ședințele de partid (că am fost și eu \"membru\"), deși tăceam sau vorbeam în dodii, ridicam, în final, mâna supus, apărându-mi așa zisa mea \"independență\" tehnică plătită, atunci, destul de bine.
7. Și totuși, pentru că nu-mi place cifra \"6\", mai adaug că, deși Băsescu e și el din \"vechea gardă\", atâta timp cât văd că face eforturi pentru zisa \"lustrație\", chiar cu riscul ca , mai devreme sau mai târziu, să se \"auto-lustra\", îl susțin. Pentru că, atunci când o va întoarce pe invers, sper să mai apuc să-l luxez cu ce-mi va sta la îndemână. Adică cu \"votul\". E imposibil de închipuit că în condițiile actuale (și cele din viitorul apropriat), va mai apuca cineva - chiar și el, cu extraordinarul histrionism care-l caracterizează - să mai ajugă la dictatură.
1. Cred că pot să-mi spun și eu părerea din următoarele motive:
(a) \"fizic\" in timpul lui Ceaușescu nu am avut de suferit. Dar \"moral\", da. Mi-am văzut de treaba mea, ca cercetător (și prof. univ.) relativ \"bine plătit\". În schimb a nu putea să \"deschid gura\" era unul dintre lucrurile care mă duceau la un paroxism al exasperării. Îmi scoteam pârlela spunând bancuri politice. Lumea se onișnuise cu mine și pă privea ca pe un tip cam ciudat. Ba unii chiar ziceau că sunt \"secu\" și se fereau de mine. Asta nu-mi dă însă nici un drept să consider că n-a fost, pur și simplu, o lașitate;
(b) după așa zisa \"revoluție\" care s-a lăsat cu sângele inconștienței disperării, mai ales al celor tineri (pe atunci), am ieșit și eu \"în stradă\". Iar în 15 iunie \'90 am fost \"căutat\" acasă de doi \"mineri\" și un \"civil\" (nu e nici un mister: adresa mea a putut fi ușor găsită pe listele celor care vorbiseră în Piața Universității, de la \"balcon\"). Și asta, cu toate că, după 20 mai, \"Piața\" practic nu m-a mai intersat. Norocul meu a fost că nu mai eram acasă (plecasem în străinătate);
(c) nici acum nu pot, uneori, dormi ca lumea din cauza lașității \"tăcerii\" mele din epoca de aur. Dar, mărturisesc, din ce în ce mai rar (totul încet, încet, se uită).
2. Este vorba, într-adevăr, să încercăm să gândim lucid și detașat acum. Și e extrem de greu.
3. Dacă ne referim la \"scriitori\" și oameni de \"cultură\" (nu \"tehnică, inginerească\", dar \"economică\", da) lucrul e și mai complicat.
4. Platon - se zice - a fost homo, Rimbabaud, Baudelaire, Maupasant se drogau, Poe a murit beat într-un șanț - se zice - alții spun că a fost ortăvit, Eliade, Cioran, Țuțea, Vulcănescu, Heidegger, Grass…au cochetat sau chiar au fost de extremă dreaptă, alții, de pe la noi (dar și din alte părți), figuri marcante între cele două războaie, au fost de stânga rău de tot. I-am amestecat pe cei enumerați, conștient, fără diferențieri valorice ci numai pe criteriul notorietății lor mai mici sau mai mari. Bref: omul dispare, ce a produs rămâne (un timp mai lung sau mai scurt). Și cred că ce \"rămâne\" trebuie \"judecat\" și nu autorul.
5. Când este vorba însă de cei ce au produs cu nemiluita în \"epoca de aur\" susținând-o și care și azi ne intoxică cu putoarea lor din posturi cheie, indiferent de domeniul în care continuă să se \"afirme\", crezându-ne încă dobitoci (și unii dintre noi chiar suntem) sau, mai rău, pervertind pe cei care n-au trecut prin \"comunism\", e cu totul altceva. Ei trebuie, neapărat, \"lustrați\" fără milă. Sunt o cangrenă. Și pedeapsa lor cea mai mare este să fie lăsați, în continuare, să-și verse lăturile în scris sau în vorbe. Pentru că, atunci când nu vor mai fi ce au fost (și mai mult decât atât) nimeni nu-i va mai lua în considerare. Și asta, repet, va fi cea mai mare pedepsă pentru ei. Cum ar fi fost și pentru Ceaușescu (și dânsa) să fie lasați în viață și să vadă ce a urmat pranoismului lor. Cum ar fi și pentru Iliescu și ai lui să plătească pentru ce au făcut după \'89 și nu să fie lăsați să iasă din \"politică\" (și \"afaceri\") bine mersi, numai cu \"picioarele înainte\".
6. Cam asta ar fi. Că mi se face scârbă să-mi mai amintesc cum, prin ședințele de partid (că am fost și eu \"membru\"), deși tăceam sau vorbeam în dodii, ridicam, în final, mâna supus, apărându-mi așa zisa mea \"independență\" tehnică plătită, atunci, destul de bine.
7. Și totuși, pentru că nu-mi place cifra \"6\", mai adaug că, deși Băsescu e și el din \"vechea gardă\", atâta timp cât văd că face eforturi pentru zisa \"lustrație\", chiar cu riscul ca , mai devreme sau mai târziu, să se \"auto-lustra\", îl susțin. Pentru că, atunci când o va întoarce pe invers, sper să mai apuc să-l luxez cu ce-mi va sta la îndemână. Adică cu \"votul\". E imposibil de închipuit că în condițiile actuale (și cele din viitorul apropriat), va mai apuca cineva - chiar și el, cu extraordinarul histrionism care-l caracterizează - să mai ajugă la dictatură.
0
MGpt. unele typos sau chiar greseli de exprimare (\"ingineresti\") din text. Mi-e lene sa le mai indrept, dar le-am observat.
0
AP
Domnule Stoiciu,
Eu tot n-am inteles de ce il faceti nulitate morala pe Alex Stefanescu. Sunt dispus sa cred orice, dar trebuie sa mai aduceti si dovezi. In plus, va faceti pur si simlu de ras cu dedicatiile acelea. Ce sa mai credem: ori il iubiti pe Criticul Dintai, ori il considerati o nulitate morala? Hai sa fim seriosi, e penibil ce faceti si nici eu n-as fi publicat textuletul dumneavoastra scris parca de un elev de clasa a cincea si plin de bazaconii si platitudini.
Noroc cu agonia care publica orice.
Eu tot n-am inteles de ce il faceti nulitate morala pe Alex Stefanescu. Sunt dispus sa cred orice, dar trebuie sa mai aduceti si dovezi. In plus, va faceti pur si simlu de ras cu dedicatiile acelea. Ce sa mai credem: ori il iubiti pe Criticul Dintai, ori il considerati o nulitate morala? Hai sa fim seriosi, e penibil ce faceti si nici eu n-as fi publicat textuletul dumneavoastra scris parca de un elev de clasa a cincea si plin de bazaconii si platitudini.
Noroc cu agonia care publica orice.
0
DDmulti va tot intoarceti spre trecut,spre literatura perioadei comuniste,blamand-o,pe nedrept de cele mai multe ori,desi,cu toata cenzura,atunci se scria literatura mai buna ca acum,si uitati de literatura actuala. Unde se afla literatura actuala? E ea sufcient de buna? Eu zic ca nu,e ca o casa fara fundatie,in mare parte. Ia sa ne gandim cum sa o facem pe asta mai buna. In anii 50 se copia literatura sovietica,acum(acest acum dureaza de ceva vreme) se copiaza literatura americana.E vreo diferenta chiar asa de mare facand abstractie de ideologii? Peste 50 de ani altii vor vorbi despre multi poeti ai generatiei asa zis 2000-iste(doua muiste)asa cum vorbim noi azi despre Dan Desliu si Mihai Beniuc.Sa privim mai matur situatia si sa gasim o pozitie de centru in aceasta chestiune.
0
DEDumneavoastra faceti appel la memoria scriitorilor. Numai ca memoria nu e pentru toti locul odihnei interioare si refacerii morale de care vorbeste Virgil Ierunca. Pentru unii ea e o carcera din care vor sa scape. Asa se explica prezenta lor neodihnita in viata publica. Nici celorlalti, probabil, memoria nu le comunica imagini de sine prea gratifiante, avand in vedere starea de apatie sau alergica pe care le-o provoaca.
Ar trebui sa ridicam, cred, un monument uitarii din care s-au nascut personajele din prim-planul vietii noastre financiar-economice si politice.
Uitarea produce acelasi efect ca somnul ratiunii.
Fervoarea cu care oamenii isi incredinteaza viata oricarei tresariri de supranatural, de la fatalitate la vrajitoare si Dumnezeu , seninataea cu care se afunda intr-un crez ,oricare ar fi el, ignorand sau incercand sa ignore viata cetatii, e semnul fie al prezentei unei memorii impure fie al absentei de memorie. Ambele maladii sociale.
In normalitate sunt de toate, dar in doze admise. Daca adaugam la aceasta o doza de anormalitate, fie si sub limita admisa, normalitatea e data peste cap sau e blocata.
Or, noi venim din urma cu o doza anormala de anormalitate.
Cu atat mai de pret sunt deci creatorii de atitudine, dintre care faceti parte !
Ar trebui sa ridicam, cred, un monument uitarii din care s-au nascut personajele din prim-planul vietii noastre financiar-economice si politice.
Uitarea produce acelasi efect ca somnul ratiunii.
Fervoarea cu care oamenii isi incredinteaza viata oricarei tresariri de supranatural, de la fatalitate la vrajitoare si Dumnezeu , seninataea cu care se afunda intr-un crez ,oricare ar fi el, ignorand sau incercand sa ignore viata cetatii, e semnul fie al prezentei unei memorii impure fie al absentei de memorie. Ambele maladii sociale.
In normalitate sunt de toate, dar in doze admise. Daca adaugam la aceasta o doza de anormalitate, fie si sub limita admisa, normalitatea e data peste cap sau e blocata.
Or, noi venim din urma cu o doza anormala de anormalitate.
Cu atat mai de pret sunt deci creatorii de atitudine, dintre care faceti parte !
0
eu is de partea lui liviu ioan stoiciu
de fapt am fost de la inceput
si o sa fiu pana la sfarsit cum spunea seniorul adica corneliu coposu pentru cine nu stie si voteaza cu becali & co deci cum zicea coposu:
\"principiile nu se negociaza\"
si avea dreptate