camera obscura
nu ºtia cine trãsese oblonul ºi de ce picãturile nu mai funcþionau
doborat de oboseala, isi simtea capul strans intr- menghina, si l-ar fi taiat singur de ar fi avut cum sau si l-ar fi izbit de marginea patului, macar sa fie un motiv fizic si zdravan pentru durere. o lichea de durere care il pocnise exact cand isi strangea lucrurile si le aseza de-a valma in valize, sa se duca vazand cu ochii.
nu conta in ce tara se va opri, se va hotari pe parcurs, astea se hotarasc mereu la momentul t10. important era sa iasa odata din toate istoriile de pana atunci, sa se rupa din radacini si sa se duca cat mai departe, chiar in emisfera cealalta daca era nevoie
in fond, se putea. dacã putuse s-o facã în propriul creier, sã migreze când hãis, când cea, de ce sã nu o facã ºi în afarã? în afarã e mult mai simplu. se întoarse, aruncã picãturile.
ar putea fi þara cu foarte puþine oraºe, care sã-l facã sã umble mai mult între ele decât în inima lor de asfalt. nu era timp acum pentru o decizie. trebuia mai întâi sã reuºeascã sã iasã. nu ai cum sã ajungi dacã nu porneºti, îºi spuse. ºi nu am ce sã las înapoi. trase oblonul la loc. lumina, ca de obicei, îi confirmã îndârjirea. ar fi putut sã zâmbeascã.
dar, la naiba, durerea asta dobitoaca nu ceda, ii prinsese si porii, si pielea, si ridurile, si colturile gurii, isi simtea tot capul prins in ace. a aruncat o privire rapid, cu coada ochiului, in oglinda, s-a incrancenat carnea pe el dintr-odata. era livid. si fata arata ca a unui cadavru decorat ptr expozitiile excentrice de arta.
nimic din ceea ce alta datã i se parea splendid nu îl salva acum de agonica cãutare de sine între sunete surde. pãrea cã minutele îl goneau din urmã ca pe un evadat de pe altã lume. cãzu în genunchi oprindu-ºi respiraþia.
în bãtãile ceasului, inima îi bãtea în acelaºi timp ºi parcã simþea cum frica îl pãtrundea ºi fiecare pãrticicã din el vibra! parcã timpul se oprise sau inima sa încetase a mai bate...dar nu a murit. atingându-se, a realizat cã încã mai trãieºte.
s-a ridicat brusc ºi, dezechilibrat, a fãcut câþiva paºi spre fereastrã. tremurând, a ridicat oblonul cu o miºcare nervoasã. noaptea cãzuse, rece ºi umedã, peste oraº. ultima jumãtate de orã avea intonaþia unui vis ciudat, haotic, ireal...
parca totul era mort si numai El mai vietuia superior.afara luminile orasului i-si jucau reflexiunile in umezeala ploi cazute.parca milioane de cutite ascutite strabateau intunericul nopti.
Copii morti ce vor naste copii morti...care la randul lor vor naste alti copii care se vor bucura de tine, de lumina si caldura ta...si care vor fi la randul lor morti de atata dragoste care ii impresoara din aripile tale. Tu soarele meu din neon.
in clipa asta nu durerea fizica il chinuia atit de tare pe cit il sufoca durerea adevarului descoperit prea devreme,adevarat e ca se gindise de multe ori cum va muri,cine il va plinge,ce flori va avea pe mormint dar asta credea ca se va intimpla dupa ce isi va tine nepotelul in brate,fulgerator ii trecu prin fata ochilor imaginea doctorului resemnat
care n-a fost capabil sã facã o minune ºi sã-ºi salveze nepotul. într-o fracþiune de secundã i-a trecut prin faþa ochilor toatã dezamãgirea din ochii fiului, care-i ºoptea nerostit: mi-ai ucis fiul, aºa cum ai ucis-o pe mama...te-ai îmbãtat cu "prietenii" ºi te-ai dus mahmur la slujbã...la slujba ta de "dumnezeu pe pãmânt"...ºi ai ratat! Sper sã poþi suporta asta! De fapt nu sper, îþi doresc sã duci durerea asta cu tine ºi în fiecari zi sã te întorci la momentul ãsta, ca într-o buclã a timpului...
parca de niciunde si de peste tot se revarsa spre el sunete ce sfasie auzul.intinde mana ,un gest devenit reflex de atatia ani de cand se trezeste la aceeasi ora,si opri ceasul.isi sterge sudoarea de pe frunte si respira usurat.ce bine ca a fost doar un cosmar!nu ar fi putut vreodata sa treaca peste pierderea sotiei.din dormitorul alaturat se aude un scancet de copil si o voce cristalina incercand sa-l impace.si tihna i se aseza in suflet.putea sa inceapa o noua zi.
Lacrimile ii alunecau incet spre barbie. Plangea! Realiza ca nu mai avea putere nici sa planga...suferea mai mult decat si-ar fi inchipuit vreodata ca ar putea sa suporte.
Autorul mai citi odatã rândurile pe care le scrisese, împãturi hârtiile ºi le aruncã la coº. “La naiba, îºi spuse. Azi n-am deloc inspiraþie. Îmi ies numai porcãrii. Nici eu nu mai ºtiu despre ce voiam sã scriu.” Posomorât, ieºi din casã ºi se îndreptã spre barul din colþul strãzii.
Se aseza din nou… simtea ca incepe sa nu mai simta. Nu-l mai durea decat gandul ca nu va mai fii... “dar unde ma duc?” Gandea el... “o sa reusesc sa trezesc eternitatea din mine... sau poate nu?”... muschii se incordau iar nervozitatea punea stapanire pe el ca un vultur care a prins prada in ghearele-i de fier. Pleca incet de la el si se ducea in alta calatorie, poate mult mai interesanta, poate eterna... poate e doar un alt salt al lui in alta viata sub alta forma.
Deodatã un sunet ascuþit, supãrãtor îl trezi la realitate. Era soneria ceasului deºteptãtor, care, pentru a nu ºtiu câta oarã, l-a trezit din somnu-i zbuciumat, amintindu-i cã o nouã zi începe. Se închinã spre icoane rugând pe Dumnezeu sã o facã sã fie rodnicã, cu folos trupului ºi sufletului.
-Si de ce, ma rog, dorinta ta e asa de febrila, asa de viscerala? Mortii isi au si ei o viata, sau mai multe, a lor... Ne nastem ca sa murim-deci morti suntem oricum! ,,Dumnezeu pe pamant'' doar in inchipuirea ta blestemata... nu exista durerea adevarului sau adevarul durerii... ci numai in inchipuiri pseudofilosofice atunci cand Bachus se intrece pe sine in interiorul abstract al mintii tale...
"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea urmãrind cu degetul picãtura formatã .Deodatã reflexia lunii, dintr-un ochi de apã lasat de plaoia aceea care ii agravase durerea insuportabilã de cap,îi atrage aten
"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea, urmãrind cu degetul picãtura formatã ce se grãbea spre pãmânt .Deodatã reflexia lunii, dintr-un ochi de apã lãsat de plaoia aceea care îi agravase durerea insuportabilã de cap,îi atrage atenþia,ºi îºi ridicã ochii spre cer,se uitã câteva secunde dupã care rosteºte printer dinþi: "Doamne, de câþi îngeri ai nevoie?" .ªi parcã aºteptând ca cineva sã-i rãspundã,rãmase cu privirea aþintitã spre cer, cu ochii plini de lacrimi si fata schimonositã de durere.Brusc,izbucneºte intr-un plâns isteric,inima îi era sugrumatã de durera ce îl ghemuieºte pe bãncuþa de lângã geam.Dupã zeci de minute bune de plâns ºi de agonie,de luptã cu adevãrul ce îi topea sufletul ºi dupã incercãri disperate de a da un sens tragediei, se ridicã cu lacrimile incã ºiroind pe obrajii increþtiþi de durere,ºi ia o sticlã de whisky din bar. κi toarnã într-un pahar ºi dã sã bea.În timp ce ridica paharul cu mâna incleºtatã de parcã vroia sã-l spargã,se opreºte vãzând poza aºezatã deasupra ºemineului. Se uitã la chipul soþiei sale cu un surâs de amãrãciune ºi lacrimile îi inundã iarãºi ochii,era o pozã ce fusese surprinsã la aniversarea a optsprezece ani a fiului lor,apoi îºi îndreptã privirea spre Robert si exclamã înecându-se în lacrimi "bãiatul meu,bãiatul bãiatului meu..." . Robert fusese singura lui punte cu realitatea de cand o pirduse pe Gina,soþia sa,într-un accident de maºinã,iar acum se uita la aceastã fotografie cu mâna încã încleºtatã pe paharul de whisky gândind "v-am pierdut,m-am pierdut..." faþa i se schimonoseºte ºi mai tare intr-o grimasã de durere ºi îi trece iar prin faþã expresia ochilor fiului sãu,auzind de parcã îi striga în ureche “ai ucis,ai ucis,ai ucis…” repetându-se fãrã incetare.Nemaisuportând durerea,imaginea celor dragi suferind sau plecaþi din aceastã lume, cu un gest disperat duce paharul spre gura,iar în momentul în care acesta îi atinge buzele,brusc camera se lumineazã de parcã era ziuã.Era o luminã atât de puternicã ce aprope te orbea.Mircea rãmase înmarmurit cu paharul lipit de buza de jos ºi se uita în jur cu coada ochiului de parcã îi era frica sã se întoarcã ºi sã priveascã spre geam,au fost câteva secunde ce pentru el au însemnat o eternitate,iar in momentul urmãtor întorcându-se spre geam,o bubuitura asurzitoare, într-un gest reflex de apãrare, îl face sa se ghemuiascã aruncând paharul din mânã.Dupã care începe o ploaie atât de puternicã ce vroia,parcã,sã înghitã pãmântul.Se uitã în jur ºi vede paharul spart,iar lângã acesta fotogrfia ce cãzuse când a aruncat paharul.O ia de jos ºtergând-o cu o expresie de dispreþ pe faþã vis-à-vis de whisky-ul vãrsat pe aceasta ºi se aºeazã pe bãncuþa de la fereastrã strângând la piept fotografia.O strângea atât de tare de parcã ar fi vrut sã-ºi scoatã inima din piept ºi sã punã fotografia celor dragi,timp în care privea la picãturile de apa ce se prelingeau pe geam ºi îi veni iar în minte “o buclã a timpului…” rostind în minte “Numai de-ar fi posibil,poate ar fi altfel…”
"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea, urmãrind cu degetul picãtura formatã ce se grãbea spre pãmânt .Deodatã reflexia lunii, dintr-un.....
Da… cu pupilele dilatate,acel strop sarat care se prelinge de la spranceana ,pana la nas ,de la nas pana la buze…si simte cat e de sarat!Simte ca e ud leorca… simte ca muschii ii sunt deja atrofiati de o inactivitate fizica … Dar nu … nu vroia sa se miste… ii era frica sa continue… II era frica ca nu cumva umbra trecutului sa fie tot dupa el oriunde ar incerca sa fuga …
Da… cu pupilele dilatate,acel strop sarat care se prelinge de la spranceana ,pana la nas ,de la nas pana la buze…si simte cat e de sarat!Simte ca e ud leorca… simte ca muschii ii sunt deja atrofiati de o inactivitate fizica … Dar nu … nu vroia sa se miste… ii era frica sa continue… II era frica ca nu cumva umbra trecutului sa fie tot dupa el oriunde ar incerca sa fuga …
Da… cu pupilele dilatate,acel strop sarat care se prelinge de la spranceana ,pana la nas ,de la nas pana la buze…si simte cat e de sarat!Simte ca e ud leorca… simte ca muschii ii sunt deja atrofiati de o inactivitate fizica … Dar nu … nu vroia sa se miste… ii era frica sa continue… II era frica ca nu cumva umbra trecutului sa fie tot dupa el oriunde ar incerca sa fuga …
cel mai dureros loc altrupuui e mintea, iar memoriile actionau aspura barbatului ca mii de ace hipodermice. Brusc mintea ii fu incetosata firulul logic al gandiri si al amintirii era rupt de durerea trupeasca ce il chinuia de ceva timp. Nu stia de unde provine asceasta durere, de ce el trebuia sa fie chinuit de boala si regret. Gustul amar al propriei regurgitari ii umplu gura. Nimic psihic nu te poate aduce intr-o astfel de stare de dezgust. Era obosit. Gandurile de calatorie de evadare se indepartau de el ca si sperantele de iertare si pace.
ºi conºtiinþa sã-þi macine sufletul,criminalule.Uitându-se spre cer cu ochii plini de lacrimi,scrâºnind din dinþi spune încet: Doamne de câþi îngeri ai nevoie,de câþi? Sfâºiat de durere se întoarce ºi vede valizele,apucã una cu mâna dreaptã
Da… cu pupilele dilatate,acel strop sarat care se prelinge de la spranceana ,pana la nas ,de la nas pana la buze…si simte cat e de sarat!Simte ca e ud leorca… simte ca muschii ii sunt deja atrofiati de o inactivitate fizica … Dar nu … nu vroia sa se miste… ii era frica sa continue… II era frica ca nu cumva umbra trecutului sa fie tot dupa el oriunde ar incerca sa fuga …
a timpului care doar pentru tine se intoarce cu scopul perfid si marsav de a-ti reaminti,de a-ti readuce in priviri urma de necurmat a reprosului mereu viu,mereu prezent si gustul amar al neputintei...sa traiesti in acest cosmar al repetabilitatii care nu a stiut nicicand sa te crute pe deplin,asa cum nici viata ta dinainte nu a stiut sa o faca.cu capul plecat,cu ochii pierduti si sufletul golit,realiza acum ironia din adevarul mut al baiatului sau,si,cu o stupoare naiva,ii trecu prin minte mai limpede ca oricand ca statura lui aducea mai mult cu cea a unui om care se incercase prea mult in falsa lui autoritate,uitandu-se de prea mult timp,pe sine
Cititorul se scutura de praf si privi in sus derutat. E timpul pentru un cadavre exquis, fara indoiala. Isi aprinse o tigara, isi aprinse un ziar si incepu sa nareze. Textul se invartea in jurul propriei cozi si, da, pot spune, era multumitor. Ce altceva putea face?
Cititorul se scutura de praf si privi in sus derutat. E timpul pentru un cadavre exquis, fara indoiala. Isi aprinse o tigara, isi aprinse un ziar si incepu sa nareze. Textul se invartea in jurul propriei cozi si, da, pot spune, era multumitor. Ce altceva putea face?
dar aceasta nu era totul. Dorea ca doctorul sã simtã pe propri-ai piele ce înseamnã sã pierzi pe cineva drag. Nu ar fi avut râcã pe el dacã acesta ar fi reacþionat imediat, dar el nu, trebuia sã-ºi termine cafeaua...
spunea mistretul cu colti de argint , iar cand a vrut sa-l atinga , sa-i atinga coltii, brusc s-a ridicat in fund si a constatat ca de fapt a visat iar singurul lucru pe care-l mai simtea la fel de acut era oboseala si mai ales capul care avea era un generator nuclear de dureri interioare iminente , de parca ar fi fost prins intr-o menghina ruginita. ar fi vrut mai degraba sa si-l taie dar
ce vis ciudat!Nepotelul real in curand o sa implineasca 18 ani!O fractiune de secunda mintea a cautat sa gasesca cadoul potrivit si a ramas agatata ca o funda imensa ,rosie ,deasupra unei nebuloase.Zambetul strengar ii lumineaza fata!De ce nu?Fata cu picioarele lungi ,de la coltul strazii ar putea sa fie un inceput ...
Singura speranþã era iluzorie..dar cine ºtie.. doar bunica putea rezolva chestii dinacestea.. am invocat-o discret dar ferm. Nu atrebuit s-o fac de douã ori. Capul îi legãna cerceii mari de argint , ritmic, ca de la facerea lumii. ªi-a scos pietrele ºi cãrbunii, a aprins vestita pipã cu turban de argint, ºi dupã doã fumur lãsate pereche a privit pietrele ºi apoi cãrbunii. Timpul o asculta potolit în buclele fumului . Era legat de cei doi cercei, acele discuri solare ce împãrþeaul de la fiecare duu timpul
ELEla Victoria Luca
5 contribuții
- SA
Savu Ioan Alexandru
4 contribuții
- AC
Artur Cațaros
4 contribuții
NMnica mădălina
3 contribuții
TGtoma razvan gabriel
2 contribuții
OBOdãgescu Bogdan
2 contribuții
CVCezar C. Viziniuck
1 contribuție
JSJack Spiner
1 contribuție
CȘCont șters
1 contribuție
SMStefan Maria-Cristina
1 contribuție
