camera obscura

în bãtãile ceasului, inima îi bãtea în acelaºi timp ºi parcã simþea cum frica îl pãtrundea ºi fiecare pãrticicã din el vibra! parcã timpul se oprise sau inima sa încetase a mai bate...dar nu a murit. atingându-se, a realizat cã încã mai trãieºte.

parca de niciunde si de peste tot se revarsa spre el sunete ce sfasie auzul.intinde mana ,un gest devenit reflex de atatia ani de cand se trezeste la aceeasi ora,si opri ceasul.isi sterge sudoarea de pe frunte si respira usurat.ce bine ca a fost doar un cosmar!nu ar fi putut vreodata sa treaca peste pierderea sotiei.din dormitorul alaturat se aude un scancet de copil si o voce cristalina incercand sa-l impace.si tihna i se aseza in suflet.putea sa inceapa o noua zi.

"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea urmãrind cu degetul picãtura formatã .Deodatã reflexia lunii, dintr-un ochi de apã lasat de plaoia aceea care ii agravase durerea insuportabilã de cap,îi atrage aten

"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea, urmãrind cu degetul picãtura formatã ce se grãbea spre pãmânt .Deodatã reflexia lunii, dintr-un ochi de apã lãsat de plaoia aceea care îi agravase durerea insuportabilã de cap,îi atrage atenþia,ºi îºi ridicã ochii spre cer,se uitã câteva secunde dupã care rosteºte printer dinþi: "Doamne, de câþi îngeri ai nevoie?" .ªi parcã aºteptând ca cineva sã-i rãspundã,rãmase cu privirea aþintitã spre cer, cu ochii plini de lacrimi si fata schimonositã de durere.Brusc,izbucneºte intr-un plâns isteric,inima îi era sugrumatã de durera ce îl ghemuieºte pe bãncuþa de lângã geam.Dupã zeci de minute bune de plâns ºi de agonie,de luptã cu adevãrul ce îi topea sufletul ºi dupã incercãri disperate de a da un sens tragediei, se ridicã cu lacrimile incã ºiroind pe obrajii increþtiþi de durere,ºi ia o sticlã de whisky din bar. κi toarnã într-un pahar ºi dã sã bea.În timp ce ridica paharul cu mâna incleºtatã de parcã vroia sã-l spargã,se opreºte vãzând poza aºezatã deasupra ºemineului. Se uitã la chipul soþiei sale cu un surâs de amãrãciune ºi lacrimile îi inundã iarãºi ochii,era o pozã ce fusese surprinsã la aniversarea a optsprezece ani a fiului lor,apoi îºi îndreptã privirea spre Robert si exclamã înecându-se în lacrimi "bãiatul meu,bãiatul bãiatului meu..." . Robert fusese singura lui punte cu realitatea de cand o pirduse pe Gina,soþia sa,într-un accident de maºinã,iar acum se uita la aceastã fotografie cu mâna încã încleºtatã pe paharul de whisky gândind "v-am pierdut,m-am pierdut..." faþa i se schimonoseºte ºi mai tare intr-o grimasã de durere ºi îi trece iar prin faþã expresia ochilor fiului sãu,auzind de parcã îi striga în ureche “ai ucis,ai ucis,ai ucis…” repetându-se fãrã incetare.Nemaisuportând durerea,imaginea celor dragi suferind sau plecaþi din aceastã lume, cu un gest disperat duce paharul spre gura,iar în momentul în care acesta îi atinge buzele,brusc camera se lumineazã de parcã era ziuã.Era o luminã atât de puternicã ce aprope te orbea.Mircea rãmase înmarmurit cu paharul lipit de buza de jos ºi se uita în jur cu coada ochiului de parcã îi era frica sã se întoarcã ºi sã priveascã spre geam,au fost câteva secunde ce pentru el au însemnat o eternitate,iar in momentul urmãtor întorcându-se spre geam,o bubuitura asurzitoare, într-un gest reflex de apãrare, îl face sa se ghemuiascã aruncând paharul din mânã.Dupã care începe o ploaie atât de puternicã ce vroia,parcã,sã înghitã pãmântul.Se uitã în jur ºi vede paharul spart,iar lângã acesta fotogrfia ce cãzuse când a aruncat paharul.O ia de jos ºtergând-o cu o expresie de dispreþ pe faþã vis-à-vis de whisky-ul vãrsat pe aceasta ºi se aºeazã pe bãncuþa de la fereastrã strângând la piept fotografia.O strângea atât de tare de parcã ar fi vrut sã-ºi scoatã inima din piept ºi sã punã fotografia celor dragi,timp în care privea la picãturile de apa ce se prelingeau pe geam ºi îi veni iar în minte “o buclã a timpului…” rostind în minte “Numai de-ar fi posibil,poate ar fi altfel…”

"O buclã a timpului" ,murmurã el uitându-se la douã picãturi de apã ce se contopeau pe geamul rece de care iºi lipeºte uºor fruntea, urmãrind cu degetul picãtura formatã ce se grãbea spre pãmânt .Deodatã reflexia lunii, dintr-un.....

ºi conºtiinþa sã-þi macine sufletul,criminalule.Uitându-se spre cer cu ochii plini de lacrimi,scrâºnind din dinþi spune încet: Doamne de câþi îngeri ai nevoie,de câþi? Sfâºiat de durere se întoarce ºi vede valizele,apucã una cu mâna dreaptã

spunea mistretul cu colti de argint , iar cand a vrut sa-l atinga , sa-i atinga coltii, brusc s-a ridicat in fund si a constatat ca de fapt a visat iar singurul lucru pe care-l mai simtea la fel de acut era oboseala si mai ales capul care avea era un generator nuclear de dureri interioare iminente , de parca ar fi fost prins intr-o menghina ruginita. ar fi vrut mai degraba sa si-l taie dar