Am crezut ca m-am împăcat cu crucea mea...fiecare zi, însă, e o nouă zbatere, o nouă împăcare, o nouă provocare...încă nu mi-am găsit liniștea...dar mai caut!
De mult n-am mai fost așa obosită...
De mult n-am mai fost fericită...
De mult nu mă mai impresionează nimic...
Și mă lupt cu sufletul
Și cu trupul
Și cu mintea...
Oare cine va ieși
Tac și mă uit la foaia albă...
Orice-mi vine-n minte pare un clișeu și mai bine tac.
Aud liniștea gălăgiei de afară și eu tot n-o pot sparge cu gândurile mele. Așa că mai bine tac. Tăcerea e un
Când sunt singură,
Mintea o ia razna
Și plăsmuiește tot ce aș fi vrut
Și n-am făcut...
Inima se lasă mereu amăgită
Și trăiește intens
Fiecare fericire-dezamăgire,
Cu speranța sufletului
Pornind cu apele
Ne-am lăsat duși de valuri,
Până ne-am pierdut unul de altul...
Amintirile,
Doar amintirile,
Ne mai povestesc despre viitorul comun,
Despre sentimente îngropate de vii,
Despre
O fată și un băiat
Se-tâlnesc întâmplător...sau nu?!
Un fulger,
O vibrație
îi înlănțuie,
îi biruie,
îi face un singur trup.
Ei nu-și dau seama
Că e doar un trup,
Nu și o inimă...
Și
Când ești bolnav, Dumnezeu e mai aproape! Ai tăi se învârt pe lângă tine, cu gândul la treburile lor, la al căror număr te-ai adăugat și tu, astăzi. Suferă la gândul că nu-și vor putea rezolva
Oameni care cred că le știu pe toate.
Oameni care chiar știu foarte multe.
Oameni orgolioși și infatuați,
Oameni păcătoși, dar nu-și dau seama!
Printre toți, se mișcă prea puține suflete,
Prea
Astăzi n-am inspirație deloc.
Mă uit cum ninge...
Și în părul meu ninge,
În fiecare zi
Se mai așează un fulg
Pe la tâmple.
Ciudat, ninge doar inafară!
Înăuntru e soare,
E
Vine Crăciunul și toate sunt frumoase.
Noroiul din suflet
Nu mai e așa de negru,
Cerul speranțelor
Nu mai e așa de cenușiu,
Iubitul nu mai e așa de ...pe altă lungime de
Ziua mea de fericire începe brusc.
Și-mi bate inima
Și-mi râde mintea...
Universul se-nvârte în jurul meu,
Un soare alb în negrul
Sentimentelor...
Fericirea - un curcubeu
Mi s-au rupt baierele inimii...
Alerg cu zdrențele
Printre degete
Să înșfac ulciorul
Din grinda lui Cronos,
Să-mi adun ce-a mai rămas din iubire.
Privirea
Ceață-negură pe suflet, de câte ori văd răutatea ieșindu-ți prin pori...nu te înțeleg; aș vrea să poți, măcar o dată, să fii în armonie cu tine însuți și să gândeșri, să spui și să faci același
Rob al lumii moderne...
Navighez pe corăbii de hârtie ,
Eșuez periodic pe insule
Dreptunghiulare...
Escape!
O picătură de ploaie,
Amară-dulce,
Lacrimă grea
De
Aud muzica sferelor...
Armonii perfecte se apropie!
Undele sufletului însetat
Răscolesc atomii viscerelor;
Gândurile-și iau zborul...
Caută perechea în Calea Lactee,
Sau în Gemeni...
Dar
Caut...
Printre ruinele sentimentelor rănite;
Printre petalele macilor
căzute în grâul gândurilor nerostite...
Caut...și găsesc
o lacrimă înghețată,
o mare saturată
Când constat că mă las provocată și răspund la provocări, mă cuprinde instant furia! Teoretic știu că nu trebuie să răspund cu aceeași monedă...și totuși o fac. Nu știu de ce nu pot învăța
Mă întreb uneori
care e rostul meu in lume,
ce lecție trebuie să invăț,
ce carte trebuie să-mi cumpăr,
ca să știu exact de unde mă informez?
Am impresia că mi-am greșit vocatia,
dar asta
