Jurnale

De mult n-am mai fost așa obosită... De mult n-am mai fost fericită... De mult nu mă mai impresionează nimic... Și mă lupt cu sufletul Și cu trupul Și cu mintea... Oare cine va ieși

Tac și mă uit la foaia albă... Orice-mi vine-n minte pare un clișeu și mai bine tac. Aud liniștea gălăgiei de afară și eu tot n-o pot sparge cu gândurile mele. Așa că mai bine tac. Tăcerea e un

Când ești bolnav, Dumnezeu e mai aproape! Ai tăi se învârt pe lângă tine, cu gândul la treburile lor, la al căror număr te-ai adăugat și tu, astăzi. Suferă la gândul că nu-și vor putea rezolva

Ceață-negură pe suflet, de câte ori văd răutatea ieșindu-ți prin pori...nu te înțeleg; aș vrea să poți, măcar o dată, să fii în armonie cu tine însuți și să gândeșri, să spui și să faci același

Caut... Printre ruinele sentimentelor rănite; Printre petalele macilor căzute în grâul gândurilor nerostite... Caut...și găsesc o lacrimă înghețată, o mare saturată

Când constat că mă las provocată și răspund la provocări, mă cuprinde instant furia! Teoretic știu că nu trebuie să răspund cu aceeași monedă...și totuși o fac. Nu știu de ce nu pot învăța

Crisparea apare ori de cate ori ma presează cineva. Nu pot să mă exprim sub presiune! Mă închid ca o mimoză și aștept să treacă stresul. Se zice că

Mă întreb uneori care e rostul meu in lume, ce lecție trebuie să invăț, ce carte trebuie să-mi cumpăr, ca să știu exact de unde mă informez? Am impresia că mi-am greșit vocatia, dar asta