Musat George Ovidiu

Merg de-o vreme pe acest drum, Si pe talpi adun doar scrum. Miroase a ars de lemn, de prin paduri, A cenusa de frunze albe si taciuni... Se zbate-n susur cald o apa Curge dureros la vale,

Curcubeul a coborat in rapa dintre nori, Cauta aurul ascuns de roua de culori, Aduna praf de stele din bolta luminata, Le presara pe cararea de Luna imbalsamata, Prin veacuri si prin crengi ce

Din petrol facut-am bani Si-am trudit ani dupa ani... Ne-au mai cotropit dusmani odata Astrieci si unguri laolalta, Ne-au mai facut de nimic, Ca romanul este mic. Nu ne unim decat

Curcubeul a coborat in rapa dintre nori, Cauta aurul ascuns de roua de culori, Aduna praf de stele din bolta luminata, Le presara pe cararea de Luna imbalsamata, Prin veacuri si prin crengi ce

Oare ce dispretuim? Si care suflet il mintim? Ce intrebari sa pui iubirii Sa iti dea cheia fericirii? Poti sa o intrebi dac-a mintit Sau daca suflete a chinuit, Poti sa intrebi ce a avut cu

Am impresia ca traiesc printre siluete. Nu mai am puterea sa disting sufletele din privirea oamenilor. E totul rece, mormant. Ne \"dam cu capul de pereti\" de culti ce ne credem si de

Intr-o zii mistretul se gandi Ca si el caine poate fii... Si pleca spre cel din vale sat, Ca sa se-apuce de latrat... Pe drum se-ntalni cu vulpea, Si ii spuse ce gandea: -Stii eu de mult m-am

Sunt un vis care te inconjoara, Sunt o adiere, o briza usoara, Sunt langa tine atunci cand toti te lasa Sunt inauntrul tau chiar daca nu iti pasa Sunt si “tu” dar sunt si “eu” deopotriva, Sunt

Dintr-un venin de iasomie Imi vorbesti tu cu manie. Ba ma critici, ba ma-ncurci Ba cuvinte grele arunci. Pietrele cad in rugaciune, Aprind in mine un taciune Ce mocneste-n limba moarta Si-mi

Azi cand am facut ochi mi-a venit in minte o intrebare: de ce oamenii nu iau in serios nimic? De ce nu ne mai interesaza nimic, desi vremurile contrazic aceste cuvinte. Desi parem interesati de multe

Nu mai untem, nu mai sunt Toate cele pe pamant... Nu mai e in lume vreme, Caci nu mai exista semne... Nu mai vrem, caci nici nu mai avem, Doar incet timpul ni-l cernem... Prin sita vietii incet

Aflam din vant si din pamant Ca toate sunt un legamant, Un juramant facut de om si univers O intelegere cu sensul invers... Noi facem, cerul le desface, Noi dezlegam si universul iar le

Dragostea e ca o lumanare, Arde in inima la fiecare. E o lumina care lumineaza, Sufletul ce se-ntristeaza. Fara de ea nu ar mai fii culoare, Fara de ea nu ar mai rasari o floare, Ea incalzeste

Privind spre cerul de sub mine Ma vad pe mine... si pe tine, Ne vad pe noi printre cuvinte Vad o lume fara valori sfinte... Ma uit spre norii de hartie Ce se astern cu harnicie... Si-n mii de