Poezie
Simfonia naturii
2 min lectură·
Mediu
Curcubeul a coborat in rapa dintre nori,
Cauta aurul ascuns de roua de culori,
Aduna praf de stele din bolta luminata,
Le presara pe cararea de Luna imbalsamata,
Prin veacuri si prin crengi ce timpul le-a tesut
Prin viitor si prin prezent, care au trecut.
Vantul se zbate intre doua frunze de artar
Se taie, sangereaza roua din margaritar
Si spala fata colbului de praf de jos
De neamul lui greoi si rusinos.
Alearga raza lunii catre mii de lacuri
Se scalda in mii si mii de albe veacuri
Curge spre rasarit cu noaptea-n cer
Aluneca si cade, se afunda-n efemer.
Norii in uverturi de ploaie se aduna
Si cern lumea de jos in alba luna
S-oranduiesc ca la sfarsitul cel dintai
Si nu iau partea nimanui.
Prin jocul de cuvinte dintre zane
Se-arata soarele de maine
Si incalzeste frunze, vagauni, copaci
Alungand din lume-ai noptii vraci
Si inca o zii s-a pregatit acum in zori
Cu alte mii si milioane de culori.
Toate pentru acei ce stiu sa povesteasca
Nu numai sa stea si sa priveasca.
Si azi e maine, asa cum a fost si ieri
Inca ne suntem unii pentru altii tineri
Zilele se scurg ca un sirag de peruzele
Si-mi arunca dimineata-n joc de iele.
Ascunde ziua care maine iar a fost
O simfonie a naturii, fara rost...
001488
0