Mersul Trenurilor
Proza.<br />...<br /><br />
Trenul accelerat 451 din direcția Sulina sosește în garã la linia 5.
Era însurat , cu prãjitura la masa de searã , vitã la tavã duminica ,trenuleþe pe mocheta din sufragerie ºi 2 inundaþii pe an, de la nea Vasile,portaru' primãriei.ªi acum stãtea în ploaie , vedea dezastre ºi foanfa din megafon mãcãnea apocaliptic trenul accelerat soseºte cu un t în loc de s , chestie care-l scotea din minþi, auzi, toteºte în garã la linia 5.Aºa, ia trenu' asta primu', mai departe?
Iese din vagonul cu numãrul 5. κi potriveºte pãlãria pe care curentul de afarã a miºcat-o într-o parte. κi rãsuflecã foarte încet mîneca stîngã. Se uitã la ceas. Aaaaa... 30 de minute încã. κi scoase umbrela multicolorã ºi cea mai recentã carte a lui remarque. Purta cãmaºã elveþianã de stofã finã sub sacoul negru ºi larg în care îºi ascundea toate filele rupte, pregãtite pentru noul roman. Era micul lui secret pe care îl creºtea pe tot ce îi nimerea sub mînã: ºerveþele de olandã, þigãri lungi, cãrþi necitite, hîrtie igienicã, în palmã sau alte pãrþi ale trupului care îi erau accesibole scrisului. Aºadar, erau zile în care nu se spãla zile întregi.
Renuntase la toate viciile in viaþã, dar nu ºi la moneda care l-a ajutat sã le lase.
Dar între timp, la prima staþie în tren se urcase o doamnã bine, undeva la treizeci ºi patru de ani. Avea numãrul de pe bilet exact în acelaºi compartiment cu el. Dupã ce se fãcuse comodã în scaunul din faþa sa, îî ceruse acestuia o þigarã - cu o voce suavã ce parcã te lovea în creºtetul capului, crescând nivelul de oxitocinã ºi implicit sângele spori turbulenþele momentului.
Amabil întinse pachetul cu þigãri. Momentul în care se aplecase cãtre noua companioanã de drum a fost unul fatal. Un miros de parfum ieftin amestecat cu puþin alcool se rãsti la el atât de vehement încât cu greu îºi reprimã gestul de uimire.
Se vedea pe el, dintr-o epocã pe care-o credea ºtearsã definitiv, arsã ca pe carþile de telefon ºi caietele de gimnaziu, în fundul curþii.O epocã în care purta ca un stigmat, duºca miraculoasã de coniac ieftin,fãrã de care nu avea curaj sã iasã pe uºa, mascatã
inabil de colonia by butic de cartier , gen becuri de 40 , pixuri flaro ,tampoane la bucatã ºi agrafe de pãr.
Femeia fuma agitat, cu patimã de dependent, când ºi când rotea þigarea , o privea ºi în joaca asta actul fumatului îl fãcu sã deschidã deja cutia cu obsesii, o vedea tãvãlitã între perne ºi lenjerie satinatã , un prelude a ceva periculos.Cãtre care s-ar fi dus clar.
O listã de întrebãri îi juca pe limbã, s-ar fi insiunat în viaþa ei cu o forþã de hondã în viraj.Mâinile nervoase, gestica ºuviþei pe obrazul drept, pardesiul negru ºi eºarfa, accesorii de amantã deghizatã , îl obligau practic sã construiascã versiuni de poveºti
Aprinse ºi el o þigarã. Fuma rar, doar când era nervos. Acum era. Îi transpiraserã palmele tot frãmântându-i coapsele, când vocea conductorului îi curmã începutul de vis erotic: Fumatul în tren este interzis!Amenda este… ããã… Doamna e cu matale?
Se pare cã senzualitatea pe care femeia o degaja atinse corzile sensibile ale neuronilor. Acesta se înroºi, trase chipiul un pic pe nas sã nu-i poatã fi urmãriþi ochii de o goliciune periculoasã; s-a întors din nou spre el: „îmi puteþi spune cum vã numiþi?”
„Jack, îngânã acesta” – un pic furios pe atenþia deviantã a controlorului.
„Domnule Jack, vã rog sã poftiþi pe culoar!”
„Domnule Jack, vã rog sã poftiþi pe culoar!”
„Domnule Jack, vã rog sã poftiþi pe culoar!”
"Domnule Jack, vã rog sã poftiþi pe culoar!"
atunci s-a înregistrat cea mai caraghioasã deraiere de tren din istoria nescrisã a piticilor din grãdina de varã
-Hm! Nu prea sunã româneºte!
"Domnule Jack, vã rog sã poftiþi pe culoar!" - cu un zâmbet periculos, controlorul.
Apoi a scos un mic ghid și a început sã-i citeascã controlorului: ”Sulina este un oraº ºi un port liber în judeþul Tulcea, Dobrogea, la extremitatea esticã a României, în Delta Dunãrii, în punctul de vãrsare al braþului Sulina în Marea Neagrã. Are o populaþie de 4.593 locuitori. Sulina nu este legatã direct de reþeaua de drumuri din România ºi poate fi atinsã numai pe calea apei, fie pe Dunãre, fie pe Marea Neagrã.”
În secunda aceea Jack își dãdu seama cã nu mai simte nici un miros. I se mai întâmplase de douã ori, demult, și numai când era emoționat și excitat peste orice limitã suportabilã. Întrebãrile se adunau încet ca într-un jgheab pe vârful limbii, desãvârșit fãrã miros, fãrã vreun mesaj activ cãtre sinele speriat care se comprima în aceastã mãsurã secundã a conductorului. Asta-i mai lipsea,
Mã izbește cu privirea, O mie de cuvinte fãrã vreun sunet, fãrã gust, alunecã spre mine ca șerpii vii. Mã trezesc în mijlocul unei vãpãi domoale, ridicol frumoasã, decorativã. Senzație de moarte iminentã, Rupturã. Carne sfâșiatã, greu de crezut cã sunt doar cuvinte.
Totul pare amorf, nimic din ceea ce cunostea nu incapea in borsete. Era dependent de borsete si numara fimurile. Unde esti, marea mea datatore de idei? La cine se opreste ultumul ideal?
Am fost absorbit odatã cu fumul pe fereastrã spre depãrtãri, uitând de insistenþa conductorului ºi de privirile siropoase ale duduiei îndreptându-mã acasã la foaia albã lãsatã pe birou.
Doamna cu un licar fraged in coltul ochiului, ii zambi. Intimitatea aceasta neasteptata il pierdu. Balbai ceva neinteligibil in continuare despre obiceiurile sale, dar controlorul deja nu il mai baga in seama, fiind acaparat intr-o discutie anosta cu noua sa complice.
Bãrbia ºi buzele mici, cu pielea subþire, încât îi vedeai sângele, se miºcau aleatoriu. Îi vorbea, mizând pe efectele tonului maliþios, nepãsãtor totodatã.
"Este recomandabil sã nu fumaþi dacã mai sunt ºi alte persoane in compartiment. Mã puteþi lua în considerare ºi pe mine. Puteþi merge în vagonul destinat fumãtorilor."
Imediat un gând vechi îi reveni în minte.
Selma. ,incantata spuse ea , cu toate ca era evident ca nu era numele ei adevarat .... Numai o doamna din lumea buna putea avea unsemenea nume ....dintr-o familie cu stare dar ea nu parea a fii dintr-o asemenea lume .Usa compartimentului se deschisese brusc .
Mergea de colo colo femeia si tragea din tigara,privind in stanga si in dreapta sa vada de nu vine controlorul...Altfel trebuia sa arunce tigara inainte de a deveni chistoc.Trenul alerga pe sinele-i incastrate in terasament,pe scartaitul asurzitor prin fereasatra larg deschisa...Se gandea ca trebuie sa ajunga cat mai repede posibil la destinatie.Acolo unde o astepta preaiubitul ei iubit...Frumoasa cu tenul brunet,cu ochii caprui,parul tuns frantuzeste,nasul putin carn;de inaltime medie si cu un corp perfect sculptat de natura.Purta mai mereu un pardesiu negru,la gat o esarfa ca blana unui tigru,cizme maro care se asortau perfect cu restul imbracamintii.Tot timpul purta pe cap o palarie specifica frantuzoaicelor stilate,dar nu era mereu aceeasi!Era vesela si nerabdatoare la fel ca si iubitul ei.Ochi-i expresivi spuneau multe despre aceasta...Uneori pareau a plange tot timpul,uneori pareau a rade mereu...In oricare din situatii se vedea puritatea si dragostea pentru persoana iubita,dar si grija de a nu-si rani in nici un fel sotu cu care nu se mai intelegea de foarte multa vreme.Probabil ca se iubisera intens la inceput si acum esuasera;probabil ca niciodata nu se iubisera cu adevarat.Probabilitatea era destul de mare sin ambele cazuri!Doar o priveam cu atentie si mi-o doream cu pasiune.Simteam ca pasiunea aceasta nu va muri niciodata,asa cum se intamplase in cazul relatiei conjugale ce o incepuse in pripa cu ceva ani in urma.Privea vergheta de pe deget,o mangaia cu sentimente profunde de parca ar fi fost mana sotului ei,isi stergea lacrimile aparute subit si oarecum discret;o scotea de pe deget,o aseza din nou la locul ei...pana cand se hotara sa o aseze in rucsacul ce-l purta pe umar.Se parea ca e hotarata sa-si urmeze iubitul dar ceva o impiedica pentru moment...A scos din rucsac o fotografie...Chipul angelic al unei fetite in jur de patru ani...Parea ca e fiica lor.S
Calatorea in acest tren de noapte de cateva ore bune.O emeie de inaltime medie imbracata intr-un pardesiu ce parea a fi negru...Iesise putin pe coridorul vagonului sa mai ia o gura de aer si sa mai ,,pipe''o tigara. Purta cate o palarie in stil frantuzesc,dar nu mereu aceeasi.Tunsoarea si ea frantuzeasca o arata a fi o veritabila parizianca.Esarfa ce o purta permanent la gatu-i rotund ii flutura in curentul facut de ferestra deschisa pentru a iesi fumul.Din cand in cand isi mai misca picioarele incaltate in cizmulite de culoare gri.Se misca pe loc pentru a se dezmorti.Chipul rotund,ochii caprui,buzele senzuale si nasul putin carn vazute prin fumul tigarii parea o Fata Morgana.Stia ca la capatul drumului isi va intalni preaiubitul iubit.Lasase in urma-i un sot ce nu o mai iubea.Purta in suflet si in gand ingerasul zamislit in urma cu patru ani.O fetita foarte frumoasa si inteligenta.Trenul mergea pe sinele trosnind,aproape ca si gandurile sale.Femeia fuma si mergea inainte spre un viitor pe care-l vedea fericit alaturi de omul ales si de superba sa fiica.Trenul mergea...
"Jack Peyrehorade", completã fãrã pic de chef, dorindu-ºi din tot sufletul ca intrusul sã disparã cât mai curând. Citise undeva cã Universul e suma dorinþelor noastre. O dorinþã atît de simplã, atât de concretã ar trebui sã prindã viaþã rapid, nu?
Ea tresãri violent, apoi se stãpâni cu greutate. Jack… Nu nu putea fi el…
Stinse tigara si mana sa aluneca spre buzunarul conductorului dupa ce facu o escala de alimentare in propriul buzunar. Fata ceferistului se lumina si iesi din compartiment tragand complice cu ochiul.
Buzele ei de un roºu-vineþiu din cauza nicotinei schiþarã un zâmbet, care era menit sã-l ademeneascã spre o conversaþie deja connu pentru ea.
"...staþia Sulina o fi una virtualã, cã pe hartã n-o vãd?" - îºi zise în barbã Jack - "ce-ar fi sã-l încui pe cârcotaº..."
