La ceasul tristeții de toamnă târzie
În picuri de ceață plâng umbrele ei
Când noaptea mai rece în lună învie
Neliniști ciudate și spaime-n condei.
Sub coaja fragilă, muiată-n sineală
Tresare,
Când razele de lună mă prind în joc spiral
Invoc tăria nopții să-nvingă depărtarea.
Te strig cu visul iarăși prin spațiul sideral
Ca să m-auzi și-aproape să-ți fie îmbrățișarea.
Ascund durerea
Al lumii plâns ascult prin firele de gând
Și-o lacrimă-mi topește, în zbucium, neputința
Sărmanele-mi cuvinte sunt prea firave când
Încerc să-mi asum vina de a-i ști suferința
N-ar fi
O să te regăsesc
la facerea altei lumi, iubite!
mă vei ști după lacrimă
te voi ști după surâs
așterne-se-vor
pașilor flămânzi
seve strivite de gând
albastre
aduceri-aminte
Concurs de epigramă la Urziceni
Epigramiștii ce \"urzică\"
În Urziceni, să-i premiați:
Pe fiecare,c-o bășică
Și-o diplomă de \"urzicați\"!
Pe strada Calea
Pe un pridvor cu musețel
Pitit ,așa precum i-e firea
Se tot gândea un virusel
S-aleagă Gripa sau Iubirea?
Sigur că una ,zile șapte
L-ar ține, chiar cu tratament
Pe când cealaltă,peste