Iasomie, iasomie ,
Mi-ai fost dată numai mie
La fereastra mea să stai
Strajă nopților de mai!
Cum să fac să te păstrez,
Când n-am vis să te visez
Și n-am dor de pus icoană
Lângă inimă
Sărută-mi visele, Iubire
Se vor aprinde-n noapte, rând pe rând!
Culori îngemănate-n arcuire
Punți de lumină așterne-vor în gând.
Pășind în doi pe un tărâm feeric
Să trecem orizontul, ieri
Din risipiri mi-am adunat ființa
Printre ruina unui timp trecut
Orbecăind , ales-am umilința
Iar din tăcere ,mi-am făcut un scut
Cu lacrima-ndreptată către stele
Și dorul ghemuit într-un
Nu știu când s-a prăpădit
Muza mea inspiratoare!
Zace sub strat îmbâcsit
De cuvinte amăgitoare...
Praful pare de neșters,
Ce să- fac?Să-i dau crezare?
Troglodita nu vru-n
E plină
cârciuma lumii...
Unii sunt beți de fericire,
alții , îmbătați cu apă chioară!
Câțiva suferă de beția cuvintelor!
Puțini sunt amețiți de mireasma
În două lumi, deodată,
E-o singură ființă !
Exist, ca o turnantă,
Mânată de-o sentință!
Când vise prind contur ,
În lumea dinlăuntru
Sunt zâmbet imatur
Acolo ,unde intru!
Port,
Târziu ,
în noapte ,
când, magic ,
cristale se aprind
pe cerul tău,
e clipa să adormi,
iubite!
Așterne-ți pernă
sufletul meu
și nu-l uda
cu lacrimi de dor !
Ascunsă, priveghind
De aur îi sunt spusele
Dându-i o mască -n viață...
Descoperindu-l faptele
Arama -și da pe față...
Muza-i este scuza!
Când Muza cere sacrificiu
Și-ți chinuie cu-n vers,
Chimista...
Să n-aivă-n gât un nod
când bate bulevardul,
a ales: Sare cu Iod !
ajutor luând hazardul.
Bun ar fi Aur pe deget
și de n-o fi ăsta breazul,
renunța-va fără preget!
cu
Numai pentru tine
Iubite
Sunt o carte deschisă...
Pagini întregi, de viață,așteaptă
mângâierea răsfoirii tale...
Să nu atingi capitolul Copilărie!
Te va încurca
ingenuitatea cosițelor
Fost-a cândva un Leu ne-nvins
\'nainte de UE!
Acum puterea lui s-a stins
O căutăm și... nu e!
Curând uitat și neferice
lovit de... dilogie
Etimologic îi propice
Iscat de ursită-și ascultă chemarea
Danubiu-n tumulturi de ape
În brațele large cuprinsă e Marea
Iubiri nesfârșite s-adape
Se-mbrăca în straie albastre, sub lună
Și-i
Orbit de soartă , în luturi pășești
Purtând încă somnul pe geană
În seva iubirii tu dăruiești
Apusuri în cântec de toamnă...
Curând, piatra lumii în tine lovește
Și cade apoi mai departe