O să te regăsesc
la facerea altei lumi, iubite!
mă vei ști după lacrimă
te voi ști după surâs
așterne-se-vor
pașilor flămânzi
seve strivite de gând
albastre
aduceri-aminte
Fost-a cândva un Leu ne-nvins
\'nainte de UE!
Acum puterea lui s-a stins
O căutăm și... nu e!
Curând uitat și neferice
lovit de... dilogie
Etimologic îi propice
Orbit de soartă , în luturi pășești
Purtând încă somnul pe geană
În seva iubirii tu dăruiești
Apusuri în cântec de toamnă...
Curând, piatra lumii în tine lovește
Și cade apoi mai departe
Iscat de ursită-și ascultă chemarea
Danubiu-n tumulturi de ape
În brațele large cuprinsă e Marea
Iubiri nesfârșite s-adape
Se-mbrăca în straie albastre, sub lună
Și-i
Târziu ,
în noapte ,
când, magic ,
cristale se aprind
pe cerul tău,
e clipa să adormi,
iubite!
Așterne-ți pernă
sufletul meu
și nu-l uda
cu lacrimi de dor !
Ascunsă, priveghind
De aur îi sunt spusele
Dându-i o mască -n viață...
Descoperindu-l faptele
Arama -și da pe față...
Muza-i este scuza!
Când Muza cere sacrificiu
Și-ți chinuie cu-n vers,
Secvență
La Dunăre, caișii-s iar în floare
Miresme crude dăruind în noapte
Sunt mistuiri în doruri- așteptare
Și-n fiecare gând pierdut în șoapte
În ritm de vals uitat aleargă unda
La ceasul tristeții de toamnă târzie
În picuri de ceață plâng umbrele ei
Când noaptea mai rece în lună învie
Neliniști ciudate și spaime-n condei.
Sub coaja fragilă, muiată-n sineală
Tresare,