Poezie
Ascult
1 min lectură·
Mediu
Al lumii plâns ascult prin firele de gând
Și-o lacrimă-mi topește, în zbucium, neputința
Sărmanele-mi cuvinte sunt prea firave când
Încerc să-mi asum vina de a-i ști suferința
N-ar fi decât o cale spre forme diferite
Înghesuite, toate, pe-a ochiului retină
Care închide-n treacăt visări nedumerite
Cu simțuri alertate sub masca lor de tină
Iubirea este, oare, o pururea chemare
Venită din blestemul de nesinguratate?
Proscriși, la sânul humei, îi cerem îndurare
Spre-a ne striga pe nume, ca pe-o fatalitate
Și-arar se întâlnește o tâmplă lângă tâmplă
Þinându-se de mână pe margini de abis
Căci veșnicia nu e aici, chiar de se-ntamplă
Să credem toată viața c-așa va fi, ca-n vis.
023126
0
Ma bucur ca esti mai mult decat poti, asa, poti sti mai mult decat ceri.
Imi pare rau ca am descoperit tarziu aceasta poezie, dar viata si timpul nu ne sunt nicicand asa cum ar trebui.
Cu stima, Florian A.