poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2903 .



Mierea se prelinge peste marginile poemului
scenariu [ Teatru ]
continuare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pasa ]

2010-04-05  |     | 



Migrena 3

Personaje: Poetul, Dox, Apis

(Într-o poiană din marginea unei păduri, unde Apis are câțiva stupi. Când apar Poetul și Dox, Apis strânge mierea de albine din stupi, fiind îmbrăcat într-un halat alb, cu o mască de protecție pe față. Desigur, pe scenă nu vor fi albine, doar un zumzet simulat prin mijloace acustice. Ar exista pericolul ca spectatorii și actorii să fie înțepați suplimentar, pe lângă acele pe care dramaturgul are grijă să ni le administreze în voie, sperăm, cu același efect terapeutic.)

Dox (cu o voce domoală, să nu stârnească albinele): Salutare, salutare, maestre Apis!

Apis (întorcându-se spre Dox, scoțându-și pentru câteva secunde masca): Salut, Dox! Așteptați puțin să-mi termin treaba!

(O pauză de vreo 2-3 minute, timp în care Apis strânge mierea de la ultimul stup. Ceilalți se așază pe iarbă și privesc la el.)

Apis (cu o voce liniștită, după ce a terminat treaba): Ei, Dox, sunt onorat, ca de obicei, de vizita dumitale. Domnul? (Arată din priviri spre Poet.)

Dox (cu o voce teatrală): Maestre Apis, am deosebita și neprețuita onoare de a vi-l prezenta pe Poetul teleportat din secolul al XIX-lea. A fost chemat la noi într-un schimb de experiență. El ne va spune, la sfârșitul vizitei sale, după ce va scrie un poem în spiritul veacului nostru, dacă poezia a murit astăzi ori ba. Editorul i-a comandat un poem cu niște caltaboși atârnați pe sârmă. Cum preastrălucitul poet are muza plecată în vacanță și trebuie să termine textul mai devreme de o săptămână, m-am gândit că mierea și descântecele dumitale vestite îi vor fi un stimulent benefic, putând să contracareze absența.

Poetul (întristat): Eu nici măcar nu beau, nu fumez, nu iau opium. Aflai de la Dox că astăzi au apărut alte stimulente mult mai îndrăcite, ale căror nume nu le-am reținut.

Apis (spre Poet, cu o voce părintească): Lasă, maestre, nu mai fi întristat. Îți voi da câteva lingurițe de miere, nu înainte însă de a bolborosi câteva formule magice pentru ca efectul să fie deplin.

(Apis își spune descântecul. În acest timp, țopăie în jurul Poetului.)

Dili-dili, ahtici,
Golopenza, ahticenza.
Frunză, apă, negru-n cer,
Jar de pipă, scuipă-n sus
Cel care își e de-ajuns.
Miere-n cer, miere-n pământ,
Cine spune că e sfânt?
Dili-dili ahtici,
Golopenza, ahtirenza.
Ciopor de furnici s-a strâns
Pe-o mare brânză
De la prânz.
Þop-țop-țop,
Lumea e-n plop,
Fierbe-n ape verde, roșu,
Ocru de la tata moșu'.
Golopenza, ahtirenza,
Dili-dili ahtici.
Fum și oase, praf de vânt,
Crește loboda-n pământ,
Prin ea să umbli ca un vodă,
Să compui noua epodă
Pentru draci și pitpalaci,
Dacă nu ai ce să faci,
Pentru lună, pentru stele,
Că prea mult ți-e drag de ele.
Să rămâi curat, alintat
De muze cu ochiul format,
Să scrii poemul caltaboșilor de pe sfoară
Și să ajungi cel mai vestit din țară.
Facă-se totul precum ceara, precum mierea
Sau, ca mai mereu, cum va dori muierea.

(Apis suflă de trei ori deasupra borcanului cu miere, se închină, după care îi cere și Poetului să facă același lucru. Când ritualul se încheie, Apis îi dă Poetului, cu propria mână, trei lingurițe de miere.)

Poetul (parcă revigorat): Îți mulțumesc, maestre Apis. Parcă prin vene a început să-mi colinde iarăși tremuriciul poetic. (îngrijorat) Numai că aflai pe drum, de la Dox, că s-a schimbat atât de mult vocabularul, încât tot sunt neîncrezător. Și muza nici nu se sinchisește. I-am trimis o scrisoare printr-un porumbel, dar nu mi-a răspuns.

Dox (zâmbește ironic): Păi, maestre, acum s-au inventat și telefonul, și e-mailul, și mess-ul. Poți și să o vezi prin intermediul unei camere web, ce atâtea griji inutile?

Poetul (tot îngrijorat): Cei care m-au trimis aici nu mi-au zis nimic.

Dox (pe același ton): Uite care-i treaba, poți adopta unul din două stiluri mari și late, care-ți pot asigura ușor succesul. Primo: scrii simplu, cât mai simplu, fără neologisme, fără alte farafastâcuri. Mai bagi câte un argou, din acelea vechi de când lumea, și gata, ai agățat caltaboșul pe sârmă. În acest caz, n-ai nevoie de vreun dicționar. Secundo: iei un dicționar de neologisme și noul DOOM, care cuprinde și multe anglicisme pătrunse relativ recent în limba română, le combini după talentul dumitale recunoscut, astfel încât nimeni să nu înțeleagă nimic și gata, succesu-i asigurat, caltaboșul pe sârmă l-ai atârnat. Dacă obosești prea mult și ajungi să te crucești de ce-a ajuns biata limbă română, mai iei câte o linguriță din mierea fermecată a maestrului Apis. Hai, curaj, bătrâne, să vezi ce vânzare o să ai, să nu-mi spui mie Dox, strănepotul lui Vox.

Va urma

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!