o stradă de basm!

pe stradă, atmosfera e de basm –  

se poate eu să am prea mult sarcasm –  

e-aproape Sfânta Vineri (azi e joi)  

și vine sâmbăta fără de ploi,  

c-au anunțat la meteo recent  

că va fi soare (unul mai prudent). 

mai trece-un Pegas fără Făt-Frumos,  

câte-un cotei al străzii mai blănos  

se-oprește-n fața porții, rugător,  

să-i dai un os de ros, chiar și-un covor.  

(acceptă chiar și unul zburător!) 

e vremea când se-ndreaptă către bar  

câte un zmeu să-și umple al său har,  

că s-a bătut recent cu Făt-Frumos  

(cu unul mai urât și pântecos). 

cere o votcă, vrea și o cafea,  

și-n plus, ar vrea s-asculte și-o manea,  

anume una despre lumea rea. 

e-o stradă plină de viteji sadea:  

vitezomani urlând câte-o manea,  

trotinetiști – mai tineri, mai purii –  

și cosânzene lângă ageamii. 

un carnaval cotidian (rezon!)  

cu lume siropoasă, de bonton.  

adevărată feerie! nu?!  

că strada asta are un atu:  

suportă multe, chiar și-al meu sarcasm,  

și personaje ce se fac de basm.  

însă, e-o stradă vie dintr-un sat;  

tu-mi zici că e urban mai demodat.  

de am greșit, să-mi fie cu bănat!