poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4343 .



Onorată instantă
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2004-05-20  |     | 



- Stiți de ce ați fost acuzat?
- De prost, sărumâna.
- Și de mai ce?
- De tâmpit, sărumâna.
- Lăsați autocritica!
- Auto, da, știu și eu, nu m-aș mai fi trezit în ziua când m-am hotărît să mă fac șofer, că d-aia-s acu’ incuplat.
- Inculpat. Vă întreb dacă știți care este acuzația de infracțiune care vi s-a adus.
- Furt, sărumâna.
- N-ați putea să-mi răspundeți și fără „sărut mâna“?
- Ba da, sărumâna.
- Deci?
- Deci furt, s... A furat alții și eu am fost soferu’. De un’ să știu ce sărăcia mi-a băgat ăia acolo?
- Acolo unde?
- În mașină, ‘tu-le muma-n...sărumâna.
- Vă rog să vă exprimați decent!
- De ce ce?
- Am spus „decent“. Adică fără înjurături.
- Fără, da ei ce mi-a făcut mie, lovi-i-ar boala!
- Liniște! Răspundeți doar la întrebări. Ultimul cuvânt în apărarea dumneavoastră?
- Ce cuvânt, că am mai multe!
- S-auzim!
- Să-i dați telefon lu’ Didina lu’ Spoitoru să vă zică cum mi-a făcut răscurs și l-a trimes la București.
- Ce, ce? Cui să dau telefon?
- Lu’ Didina.
- Care Didina?
- Lu’ Spoitoru.
- Care Spoitoru?
- Care mi-a făcut răscurs și...
- Recurs. Un moment. Nu sunteți dumneavoastră Spoitoru?
- Ba da, săru...
- Și Didina a cui e?
- A lu’ Spoitoru.
- Care Spoitoru?
- Care mi-a făcut...cum ziceți.
- Recurs. Păi nu spuneați că dumneavoastră sunteți Spoitoru?
- Apăi io-s. Da ăla-i altu’. Adecă alt Spoitor. Io-s Spoitoru Ion și ăla tot Ion e, da-i altu’, că pe ta-su l-a chemat altfel ca p-al meu, doar pe mă-sa...
- Bine, bine. Ajunge.
- Ordinea 10!
- Să-i dați telefon, doamna președintă, că io stau aicea ca prostu’ și ăia să râde!

xxx

- Dumneavoastră ați depus la dosar o cerere de eliberare.
- Am.
- Cât ați efectuat din pedeapsă?
- Patru luni din trei.
- Poate trei din patru.
- Ba nu, să moară mama, patru din trei, că pedeapsa a fost de trei luni, da’ m-a uitat Dumnezeu p-aici.
- Mda. Doar că instanța nu se poate pronunța, întrucât copia sentinței din F. este ilizibilă.
- Și eu ce vină am că-i invizibilă?
- Ilizibilă. Adică...
- Tot aia-i. Și eu ce mă fac?
- Așteptați.
- Cât?
- Până la termenul următor. În 16 iunie.
- Aoleu! Și pân-atunci? Îmi mor copilașii de foame, mă lasă nevasta, vinde frate-miu casa lu’ tata. Ce mă fac după aia?
- Aici eu pun întrebările.
Față de cele precizate...
xxx

- Puneți mâna pe cruce si repetați după mine – „Jur să spun adevărul și numai adevărul. (...) Așa să-mi ajute Dumnezeu!
- Jur să spun adevărul și numai adevărul. (...) Așa să-mi ajute Dumnezeu!
- Acum povestiți ce știți!
- Mai întâi, bunica trăgea să moară...
- Ce legătură are asta cu violul?
- Păi are. Că dacă bunica nu era pe moarte, eu cu mama nu plecam cu ea la spital și verișoara mea nu rămânea singură-n casă peste care a intrat Ghiță. Zis Șurub.
- De unde stiți că Ghiță a intrat? L-ați văzut?
- Nu. Mi-a spus verisoara mea care, când am venit de la spital, mi-a ieșit înainte că sărise pe geam și fugise la Poliție și zice – „Du-te și vezi ce s-a-ntâmplat!“. Când mă duc, politiștii tocmai constatau violul.
- Cum îl constatau?
- Făceau poze la clanță.
- La ce?!
- La clanța de la ușă, să vadă dacă fusese forțată de Ghiță. Zis Șurub.
- Aveți idee dacă verișoara dumneavoastră mai întreținuse relații sexuale cu Ghiță înainte?
- Cu Ghită nu știu, dar cu alții da.
- De unde știți?
- Păi i-am surprins. Pe verișoara mea doar cu bluza de pijama, pe unul dezbrăcat, iar pe altul descheiat la pantaloni și cu pantofii-n mână.
- În...același timp?
- A, nu, în zile diferite.
- Mă rog...Inculpat, aveți ceva de adăugat în apărarea dumneavoastră?
- Am, cum să n-am. Că fapta am săvârșit-o, nu-i vorbă, da’ n-am forțat-o, nici pe ea nici pe ușă. Și ce v-a spus reclamanta, c-am întreținut și relații normale, nu-i adevărat. N-am întreținut nimic normal, nu recunosc, doar previziunile, cum zicea și domnu’ procuror, aia da.
- Doar ce?
- Previziunile sexuale.
- Perversiunile.
- Alea, da. Și nu-i adevărat ce zicea domnu’ procuror, c-am efectuat sex orar. De efectuat am efectuat, nimic de zis, dar nu orar. Acuma, ce-i drept, n-am stat cu ochii pe ceas, da judecați-vă și dumneavoastră, cum era să dureze o oră, că doar nu-s taur comunal?
- Oral. N-are legătură cu ceasul.
- Da’ cu ce? Că dumnealui așa a zis.
- Știați că reclamanta e minoră?
- Nț, de un’ să știu? Că doar nu i-am cerut buletinul. Că io nu obișnuiesc cu poze.
- Vă mențineți în continuare declarația de nevinovăție?
- Mi-o țin, deh!
- Deci vă considerați vinovat sau nevinovat?
- Nesigur vinovat.
- Cum?
- Nesigur vinovat.
- Cum „nesigur vinovat“?
- Adică ne, sigur, vinovat.
- Aha! nevinovat, sigur.
- Așa.
xxx

- Eronată istanță, cucoană președintă, cum să vă spui? Io taman mă-ntorceam de la câmp că să-nserase de-a binelea și nici calu’ nu mai putea darmite bou’ adică io. În poartă la Joițoiu, mă-ntâlnesc cu vecinu-meu Gheorghe pă care l-a lăsat nevasta să tot fie anu și are și vreo cinci copii nici nu știe ai cui îs săracu’...
- Mai pe scurt, vă rog!
- Pă scurt, pă scurt, c-așa-i și viața bat-o norocu’ s-o bată! Cum vă ziceam dă Gheorghe să tot aibă fo cinzeci de ani că-i leat cu Mărin a lu’ Stana zis și Papuc că când era mic își pierdea mereu papucii da’ arată mai bătrân că după ce l-a lăsat nevasta s-a luat de băut nici copiii nu-i mai calcă prin bătătură să duce și doarme la alde Șchiopu că are casa mare și niciun copil că cic-a blestemat-o nu-ș cine pă nevastă-sa care s-a ținut de tânără cu Ion a lu’ Pantel care...
- Gata! Reveniți la subiect!
- Viu, cucoană, viu, da cum să viu dacă mata mă tot oprești? N-apuc io să deschiz gura să zic două vorbe, că nu mă lași neam. Vine-acu și subiectu’ buși-l-ar boala! Da’ nu m-ai pus să spui tot? Iaca spui! N-oi vrea să zic doar pă jumate să mă bată Ãl de sus, că i-os om cu frica lu’ Dumnezeu c-am fost om dă serviciu la biserică si multe-am mai învătat de la părintele odihnească-se-n pace acolo unde-o fi că uite-așa nu stie omu’ unde-ajunge cât s-ar zbate și câți colaci ar mânca și el și porcu’...
- Iar v-ați abătut!
- M-am, cucoană, c-așa-mi zice și nevastă-mea „Iar te-ai abătut pă la alde Tarcoci, fi-le-ar sămânța de râs!“ când mă vede că nu mai nimeresc vorba ceea. Da’ io m-abat, cum să nu m-abat, că face ăia un trăscău de stă mâța-n coadă.
- Și Gheorghe?
- Ptiu, bată-te să te bată! Mă făcuși să uit dă Gheorghe cu oprelile matale. Ce tot îmi iei vorba din gură? Lasă-mă să zic. Iaca zic - cum veneam io cu sapa-ntr-o mână și cu calu-n alta, că calu’ ca calu’ mai obosește și el și trage săracu da tre’ să știi cum să-l iei ca să mai facă și-a doua zi și ce era să mă mai urc și io pă el...
- Pe cine?
- Pă cal, vezi bine.
- Și Gheorghe?
- Așa, că dă el vorbeam. Cum veneam io cum ziceam cu amândouă mâinile ocopate da mintea era lejeră adică slobodă și tot umbla săraca pă alte coclauri că mi-adusesem aminte dă tinerețe și de-o mândrete dă ibovnică cu care m-am ținut sări-i-ar ochii lu’ Petrea Vasile că mi-a suflat-o n-aș avea parte de ochii lui că dac-am fost prost și m-am încrezut că să uită la ce arătare dă flăcău sunt da când colo ea a poftit la pământu’ ăluia astupa-l-ar de viu să-l astupe...
- Și Gheorghe?
- Ce-ai cucoană, ce tot îi tragi cu Gheorghe? Io mă perpelesc acu’ că mi-am adus aminte de Petrea Vasile juca-l-ar ielele să-l joace și matale-ți arde dă Gheorghe! Că io acuma-i zic lu’ Dumnezeu „Pardon“ și că-mi trag jurământu-napoi c-am mai făcut io d-astea și m-a iertat și te las cu buza umflată de nu mai afli nimic și neam de neamu matale că io când oi tăcea tac, ca peștele tac. Apăi dă ce m-ai adus aici? Nu să zic? Iaca zic!
- De Gheorghe!
- Dă Gheorghe, alegi-s-ar prafu de neamu lu’ ta-su că cin’ l-o fi pus să-mi iasă-nainte taman când eram cu sapa-n mână și cu Petrea Vasile-n cap? Nu că n-aș vedea bine; cu amândoi ochii văz, da cum v-am zis să cam înnoptase și mintea-mi era tulbure că de, doar mi-adusesem aminte de năzdrăvăniile celea și numai ce-mi cășună că Gheorghe-i Vasile. Adică nenorocitu- ăla de v-am zis că mi-a furat mândrețe de ibovnică că poftise la pământu’ lui cum v-am zis mânca-i-ar gujăliile pământu’ să i-l mănânce! Și ce vină am io să n-apuc să mă mișc d-acia dacă la momentu-ăla Gheorghe semăna cu Vasile și mi s-a dus sapa nuș’ cum direct în țeasta lu’ Vasile adică lu’ Gheorghe care vra să zică de i-a crăpat-o fix în două? Și ce vină am eu mă jur pă sapă că taman ce-o ascuțisem în dimineața ceea că zic că dacă tot faci o treabă barem s-o faci ca lumea?
- Destul! Am înteles.
- Apăi, oi fi-nțeles matale, da’ nu-i dăstul. Că io când mă pornesc nu mă mai opresc. Daravela abia acu-ncepe, că venise și Istrate Mutu și Ilie Știrbu și dacă tot m-am jurat să zic apăi zic. Cum vă spuneam, eronată istanță...
- Liniște! Ședinta se suspendă pentru zece minute.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!