poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3934 .



poeme din jurul blocului meu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioan albu ]

2006-06-07  |     | 



mă amestec printre oamenii blocurilor
care fac grătar la garaj
și petreceri campestre lângă tomberoane
puțin câte puțin încerc nelămurirea că între ei e ceva
se simte un fior la care eu nu am acces
încât devin paranoic
e o formă de viață străină
la care mă uit din exterior



dimineața totul moare în jurul blocului
suntem aici ființe nocturne
ziua căutăm întunericul și căldura combinatului
noi acolo ne avem coloniile
dimineața pe aici e a câinilor și cocoșilor
a păsărilor năvălind dinspre dunăre
și a clopotelor din turnul mânăstirii
care numai noaptea nu bat



am fugit aseară printre blocuri
cu câinii urmărindu-mă în haită
nu era nici un om nicăieri
erau doar niște milițieni preocupați să-și poarte harnașamentele
am fugit prin tăcerea atât de calmă
încât nici nu știu dacă mai eram om
iar după aia am intrat pe internet
ca o virtualitate cu mască de ioan albu



nicăieri totuși nu poți fugi așa ca în vis prin beznă
nu poți scăpa de teama obiectelor moarte
ca în vise
oamenii, dracii, zeii sunt vii chiar când morți
în visele mele atât de întunecoase
poți totuși să dai până și acolo
de câte un perete neted, de netrecut
pe care unghiile tale zgârie ca pe un capac de sicriu



pe scara mea locuiesc oameni pe care nu i-am văzut niciodată
familii întregi de proporții nebănuite
cred că și eu sunt la fel de invizibil ca ei
îți dai seama că exist numai dacă te împiedici de mine
de asta mă ocolesc în procesiuni tăcute
ca și cum ar însoți mereu un mort la fel de invizibil
și niciodată nu știu ce-o fi în afara ușii mele
chiar cu o secundă înaite să mă uit pe vizor



de pe acoperișul de smoală pârlită al blocului
cad uneori vietăți mutilate cu aripi
prin fața geamului la care eu fumez o țigară
aștept de mult cu o plasă la îndemână un înger
aș vrea să salvez un înger de la cădere
numai că ei par că ocolesc acoperișurile de smoală ale blocurilor



și totuși am auzit ceva într-o noapte
ca și cum într-un colț sordid se zămislea o viață
un cactus chiar a înflorit pe balcon
în noaptea mirositoare a cocs
poate că nu e o bulă de vid aici poate
că din universul ăsta este scăpare
poate voi găsi sub pat o ușă
prin care dacă mă dau de trei ori peste cap
și mă fac muscă
am să zbor bâzâind pentru o vreme



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!