Nu mă grăbesc să iau fața lucrurilor,
nici chipul să mi se reflecte în oglinzi poliedrice,
n-am de gând să iau fața nimănui.
Rămân cel ce sunt. Și încă pe-atât.
Nu exclud acceptarea. Nici dezaprobarea.
Până la urmă,
mult mai multe lucruri ne unesc decât ne separă.