Virgil Teodorescu›Poezii

Sobroe algoa dooy toe founod... Sobroe algoa dooy toe founod woo oon toe Negaru Hora urboe revoulud finoe wilot entroe toe twoe toe sarah

Cosmopolit ca arborii pitici, mai lustruit ca jilțul bunicii decedate, vând lemnul liniștitelor carate pe două, trei vertebre de arici. Și

Am cunoscut visători punctuali Care erau exacți la întâlnire Ca astrele-n cereasca lor rotire. Ei nu visau grădini de portocali Prin care în

Fixează cu premeditare unica ta hârtie de identitate. * Evoluția mâinii explică saltul în propriul tău sânge. * A bisa e preocuparea

Unele fete mă fac să văd în locul lumii pe care o știu rinichii mei desenați la infinit prin altele lumea e formată din elitre din tăciuni mocniți

Minunatul plumaj al ochilor tăi își scutură coralii peste mine un copil aruncând mingi în odăile goale un asasin urmărit al cărui cadavru a rămas

Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon cu jilțuri foarte comode mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate și vitele

O, părul tău de gresie, tăcut, Căzut aicea, lângă mine, azi, Ca brumele subțiri dintr-un talaz Rămase reci pe-arama unui scut! Aș fi putut să

Avea în adâncul ochilor o frumoasă barcă cu pânze, vântul absenta și în barcă era dragostea mea. (1981)

Vreme frumoasă apă nestemată căruțe încărcate cu majolica verii pământ întors în cercul străpuns de lampioane inofensiv supliciu al flăcărilor

Regele vorbea în sala tronului. Șambelanul își încerca norocul. Sub tron o virgulă elegantă roșie ca focul. Pe când regele rostea ultimele silabe

Voi fi amantul tău cu lilieci pe moarte până la ora cinci până la șoldul tău Pentru că numele tău începe cu roza vânturilor începe cu o cange în

În unele seri oamenii trădau Cercurile de lemn îngrozeau copacii Și mâna stranie a vântului de nord Atârna descompusă pe marile porți de

Când tu revii se face în miezul zilei noapte și îmi aduc sobolii prin galerie lapte ridichi de lună nouă și ștevii de sobol alimentarul bol când

Bicicletele au intrat în biserică asemeni unor femei despletite încărcate cu giuvaeruri și luxuriante barometre și roțile lor înalte s-au

Din când în când blestemând sunt dansatorul falic fără pași înfășurat în mantia de aer cu picioarele la înălțimea umerilor și gândurile la

Fereastra era acoperită cu un coș și eu trăiam după el, trăiască hornul întreținut cu cocs (cu coks) - mă plimbam de la un capăt la altul după

Ne mutam mereu cu și fără valiză Cu și fără costumul de baie pe care abia se mai putea distinge marca de fabricație Rămâneam două-trei clipe

Doriți un glonte în tâmplă? Nu, mulțumesc. În picior? Nu. Poate în burtă? Nu, nu. Atunci un picior în spate? Mulțumesc. Am o bogată

Călătoream fără să știu cu un halterofil foarte talentat însă izgonit de părinți și gata să mă înăbușe cu debordanta activitatea muschiulară a

Peștele forceps m-a vizitat aseară însoțit de suita lui drapată-n catifea și privindu-mă cu ochiul fix de pelerin mi-a dat să înțeleg

Uneori casele se înmulțesc prin sciziparitate luând forme pe care nimeni nu le-ar fi bănuit unele semănând cu o pară de foc altele cu un condor

Mănușa fură mâna spărgând în unghii frunze Mănușa mai atârnă ca o cenușă caldă În care arde carnea ca niște gâturi de girafă Eu te aștept cu

Trecutul tău e poate mai departe decât credeam poate e un clopot scufundat de mult trecutul corbilor care te înconjoară preferă negru