Acestea vor fi cu siguranță armele viitorului dar mult mai albe decât acum, albe ca merii în mijlocul verii, ca o casă de țară proaspăt

Într-un fluid crepuscul ne vom găsi amiaza. Va fi se pare calmul crepuscul revolut, Când o privire albă, fără suport în spațiu, Se va lovi de

Uneltele sunt parcă niște ființe vii, Sunt palpitarea cugetării noastre. Și se rotesc exact, ca niște astre În circuitul unei galaxii. Ele-și

Când cerul se ascunde în ochii tăi și nu-i Nici noapte nici lumină de zi, ci violete Dreptunghiuri de velur ca un erete Care-a scăpat din ghiare

Gestul tău când închizi capacele cutiilor Lasă în aer o bucată de câmp Lasă în aer o perie cvazifalică fulguind clapele de bitum Pe care

Pestelcă peste pestelcă deasupra altă pestelcă și dedesubt un antricot pe urmă un stejar cu ghinda verde (prost ăl de nu m-o crede) hai oameni

Eram pertu dar de la un timp s-a schimbat calimera pescuia în neajlov celebru rău cu pești istorici și foarte orgolioși de la care s-a molipsit

Obiectele pe care le atingi se înclină cu cel mai mare respect În fața ta ciorapii de lutru închid cu tristețe enigmele visului La atingerea

Expectoram flamingi cu ciocul roșu și din când în când un cleric grăbit dar besacteaua căptușită cu atlaz vișiniu instalată în mijlocul memoriei ca

Șitu să mă îmbrac și mai frumos Și atunci sunt destul de frumos ca să mă pot plimba la braț cu o prințesă din occident Atunci sunt frumos ca o

Erai sau nu trifoi cu patru foi găsit într-o livadă părăsită, erai sau nu încântătoarea roză de nimenea culeasă, de nimeni veștejită, păzită de-o

Numele tău de jasmin e teatrul preferat al aparițiilor cu lemnul lui bogat sculptat și înnegrit de timp cu acest cămin fastuos în mijloc asemănător

Curgeau păduchii de pe el și îi zisei mă iuseime mă iuseime frate fă-te-ncoace și ia o barză-n cioc ei zise el nu știi mai săptămâna mi-a mai

Cu fiecare oră prezența ta va mirosi a frunze Când tu vei zgâria în mine contururi foarte rupte Și alpiniștii vor trece tot atât de înfrigurați

M-am întristat și-am râs în multe rânduri văzând copacii prefăcuți în scânduri și globul verii suspendat în plante ca un cercel spuzit cu

Din guano se poate scoate aur Numai să știi pe cine să alegi să-ți găsești omul cu mânecile suflecate demiurgul insulei de guano El stă la

Eu locuiesc un munte în care intru seara prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri și mă întind pe lavița de piatră mutilată de furia

Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă, cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă, un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență, s-a așezat la

Oglinzile vor cere să cadă la pământ ca niște fiare obosite de fugă Din cauza ta oglinzile vor fi îngropate în pământ Pentru că în fiecare se

Există presiunea izvorului latent: El crește deopotrivă-n țărână și în nori, În aer deopotrivă și-n culori, Și în mireasma zilei e

(...) Caporalul părea un forceps cusut din greșeală în pântec, Servantul fusese cuprins de un acces de tuse, și unul dintre soldați, părăsind

N-am să te beau n-am să te înăbuș n-am să te înham la aurora boreală această trăsură de gală mâncată de cancer n-am să te închid în gârle ca pe

Lui Șuli Gheorghiu Între ruine am văzut un clavecin odată. Zăcea ca un ren obosit de goană. Poate pe el își cântase iubirea o

Il tuo nome di gelsomino è il teatro preferito delle comparse con il suo legno pregiato scolpito e annerito dal tempo con in mezzo questo cammino