Bel canto
de Virgil Teodorescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Unele fete mă fac să văd în locul lumii pe care o știu
rinichii mei desenați la infinit
prin altele lumea e formată din elitre
din tăciuni mocniți mirosind a stridii
din șalăi pline cu icre de somn
și prin părul albastru de negru ce e al altora
eu văd o lume de rândași la cai.
Arătați-mi o singură fată prin care să dezleg misterul
adică să zăresc un colț de lume
bun să-mi așez în vale falansterul.
Nu-i nevoie să fie frumoasă
e destul
să aibă ochii de cenușe verde
destul e să se îndoaie când face doi trei pași
destul să-și piardă urma când calcă pe talaș
ar fi prea mult dacă aș pretinde să aibă un pian cu coadă
un consătean de-al meu a-ntrezărit
prin ochii unei fete pianul pelagros
un alt prieten bun și cumsecade
conturul unei insule ciclade
și un bărbat cu profil de medalie
a-ntrezărit prin alta palate subterane
prin blonda lie lumea era un sunet lung
liliachiu arabil.