Tudor Arghezi›Poezii

L-ați văzut cumva pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot

S-a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Că-i deschisă toata floarea Și câmpia, de cu zori. Și-au plecat aproape toate La cules, cu

Ce duh ai și ce putere. Să-mpletești ceara cu miere, De la floarea din gradină, Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri, Pentru stupi și

Poezie de Tudor Arghezi, face parte din volumul “Copilărie” Fă-te, suflete, copil Și strecoară-te tiptil Prin

Maică, mulți te-au dușmănit Că ești neam blagoslovit. Unde sapă sapa locul Sare din pământ norocul. Ai pământ și ape multe Vântul stă să ți

Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând, ca un câine flămând, Că e legată cu ceva, cu vreo curea, Cu vreo frânghie, de viața mea - Și la o

A orbit de boală grea Hoțul tatei, și-aș fi vrut Să-i găsesc un leac, ceva. Nici un vraci nu l-a avut. N-am aflat nici un spițer, Nici la târg

Ghicitoarea știu că-ți place, Ce-i ca un burduf de ace? Ca un pepene cu țepi? Ia gândește-te. Pricepi? Și răspunde-n doi-trei timpi, Cine are

Din « Abecedar », 1940 Iarna blajină A intrat în voi, întâi, ca o lumină Preacinstită, pomule, Preagingașe, omule. A rămas de

Poezia face parte din volumul \"Abecedar\" - 1940. Cuțul negru peste tot Trece vama gânditor, Cu urechile pe bot. Cuțul este

Poezia face parte din volumul Hore 1939 Doi copii s-au dus de mână Colindând o săptămână După scoici, după ghioace. Vrând cum marea

Nepretuind granitul, o, fecioara! Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc, Am cautat in lutul romanesc Trupul tau zvelt si cu miros de ceara. Am

Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă, Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar. Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să

În țară, două soiuri de boieri Împart puterea între ele, Boieri de-o zi, boieri de ieri, Stăpânitorii vieții mele, Și unii, și-alții de

Poezie de Tudor Arghezi, face parte din volumul “Copilărie” La oraș, pentru-animale, E-un mitoc de haimanale. Toată lumea are loc

Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit din zarea ta, Ca niște nori. Nici zare nu vei mai avea, Nici ochi cu

Face parte din volumul “Drumul cu povești”, 1947 Trece ca o pânză, desfăcut din trâmbe, Vântul rău și taie dealurile strâmbe. Ia

Dimineața, când mă scoală, Stolul e o ciripeală. Le strig tare ca la școală. Porția e câte trei – Zeci de boabe-n cioc, de mei. Le învăț să

Sunați de seară ca-ntr-o dimineață Parcă sunați din altă viață Dintr-un văzduh, ce părea pierdut V-ascult și v-am recunoscut. Nu știu ce chin

Nu ii fie de deochi Ce frumoasa-i fara ochi Tivul pleoapelor se coase-n Ferfenite de matase De cand s-a uitat in stele I s-a prins bezna de

In cutia de sidef si aloi Au venit podoabe noi Lacuste, paianjeni, brotacei Nu te speria de ei. I-am incremenit in stihuri blajine Ca sa te

Nu știu cine, pe furiș, Mi-a smuls toamna-n miez de noapte, Din grădini, ca un afiș. Cineva, vorbind în șoapte, De pe-o scară de

Poezia face parte din volumul \"Abecedar\" - 1940 Pe o piatră, subt un pom, Îmbuca pâine un om, Și din pom un titirez Cerea

Ziua-nfloreste-albastra in noaptea din fereastra. Zabranicul perdelei trasare-ncet si rece Si, frageda, lumina in sanul noptii trece. Intregul cer