Doliu
de Tudor Arghezi(2005)
1 min lectură
Mediu
Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.
Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.
Tu pentru veci tu nu vei mai fi,
Și-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Și nu mai sunt acum.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Arghezi
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Arghezi. “Doliu.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/tudor-arghezi/poezie/doliu-138405Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.