Iarna blajină
de Tudor Arghezi(2006)
1 min lectură
Mediu
Din « Abecedar », 1940
Iarna blajină
A intrat în voi, întâi, ca o lumină
Preacinstită, pomule,
Preagingașe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna-n crengile de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?
Buruienile sunt îmbrăcate
Și încălțate
Cu târlici
De panglici.
În streașinile mele
Vrăbiile au adus perini și saltele.
Pisica bătrână
Și-a pus ciorapii de lână,
Și torcând pe neștiute
Din carâmbi și căpute
S-a-mbrăcat cu tricou
Cenușiu și nou.
Toată lumea se joacă
De-a un fir de promoroacă,
De-a țandăra, de-a cremene,
Vrând să fie-asemenea.
Floarea nu mai vrea să dea
Și s-a făcut nuia.
Apa face minuni
Și soiuri de minciuni.
La jghiaburi, burlane și ciuturi:
Vergele, mărgele și ciucuri.
Melcul urduros
S-a făcut somnuros:
Dintr-un fel de pămânțel,
Pe care-l știe numai el,
Și cu un fel de meșteșug,
Și-a făcut un fel de belciug
Sfredelit, găurit, învârtit –
Și s-a zidit
Pe un an
Într-un fel de pantof, dintr-un fel de porțelan.
Toate taie, toate-nțeapă,
Din văzduh și apă,
Și presărat cu ghimpi mici
Pământul se ghemuie ca un arici.