Zi, armonică! plictiseala nu se ascunde. Degetele armonistului curg unde. Bea cu mine, cățea parșivă, Bea cu mine, cățea guralivă. Toți te-au

N-am văzut Bosforul niciodată Și de el să nu mă mai întrebi. Marea văd în ochii tăi - o pată Ca un foc albastru printre ierbi. N-am fost la Bagdad

Cu turnuri ude ploaia mătură bine Cîcărezele sălciilor din zăvoi. Huligan sînt, vântule, ca și tine: Scuipă-ți ghemotoacele tale de foi. Îmi

Mi s-a urât trăind în țara mea. Sub alte ceruri dorul meu m-ar vrea, O, izbă, -am să te părăsesc, să plec, Prin lume vagabond și hoț să

Nu mai las minciuna să mă-nfrunte. Grijile pe drum spinos mă poartă. Cum de trec drept șarlatan de frunte Și scandaluri fac la crâșme-n

Sunt ultimul poet cu satu-n glas, Podeț umil de scânduri în cântare, Fac liturghia mea de bun-rămas, Mestecenii, cadelnițând frunzare. Cu

Drumul fură gândul serii pe meleaguri Crengile din crânguri albăstresc ușor, Iar bătrâna casă, cu fălci tari de praguri, Mestecă-al tăcerii

Se-așterne iar de-a lungul văii Același purpuriu năvod Și-ncep să cânte zurgălăii Senini de Nijni-Novgorod. De sub basmaua creponată Un chip

De ce strigați voi, cântece sihastre? Au nu puteți să-mi dați ce năzuiesc? Eu ațele acestei plăci albastre, În bucle mă deprind să

Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire, Cu agere doruri și-avânturi duium, Și seara albastră cu steaua-i subțire, Încet luminează hoinarul meu

Seri, ah seri albastre, nopți cu lună beată, Mândru-am fost și tânăr și frumos, odată… Pentru totdeauna, fără rost și parte, Toate pe alături au

Pădurile-s goale, ogoarele-s seci, Vin jilave neguri țesute de valuri. Azi soarele, roată cu spițele reci, Trecu fără noimă, pierind după

Se țese zarea rumenă pe-un iaz cu țărmi molatici. În codru plâng și-i strigătul cocoșilor sălbatici. Un grangur hăt, se tânguie și-n scorbură

Scumpa mea, te-așază lângă mine Ochi în ochi să ne-ațintim mai mult. Vreau, sorbind privirile-ți blajine, Viscolul simțirii să-l

Tu, țara mea, de ploi neocolită! Tăceri nomade, câte-un plop stingher… E ca o chiflă bine rumenită E-ncovoiată luna ta pe

Scoală-mă în zori de dimineață O, tu, mamă, care mă ogoi! Să mă duc pe bărăgan, prin ceață, Să primesc un oaspete de soi. Am văzut pe câmp

Tot așa de simplă ești ca toate Cum sunt milioane pri Rusia, Cunoști numai zorile bălțate, Numai frigul toamnei și câmpia. Inima ți-am

Prin văile albastre răcoare și tăcere, Doar limpedele tropot în depărtări răsfrînt. Și iarba ofilită culege-n palme miere, Cînd slabele răchite

Шаганэ ты моя, Шаганэ! Пот&#1

Мне грустно на тебя смот&#1088

* * * Никогда я не был на Босф&#1

Где ты, где ты, отчий дом, Гр

Отговорила роща золотая

Улеглась моя былая рана