Mi s-a urât trăind
Traducere de Zaharia Stancu
de serghei esenin(2009)
1 min lectură
Mediu
Mi s-a urât trăind în țara mea.
Sub alte ceruri dorul meu m-ar vrea,
O, izbă, -am să te părăsesc, să plec,
Prin lume vagabond și hoț să trec.
Voi merge pe zulufii albi ai zilei
Cântând coliba liberă - a milei, -
Și un prieten scump cuțitul strâmb
Mi-l va ascute, scos de la carâmb.
Cu primăvara-n stepă și cu soare
Se-mbrobodește drumul, galben floare,
Și tu, al cărei nume-l tăinui, drag,
O să m-alungi din nou de lângă prag
Și iarăși o să mă întorc aici
Să mă mângâi cu bucurii prea mici.
Dar într-o seară verde, sub fereastră
O să mă spânzur cu-o eșarfă-albastră, -
Și sălcii sure, peste garduri vii,
Spre mine-or să întindă crengi mlădii,
Și câinii vor lătra când, nespălat,
Mă vor zvârli-n pământul desfundat.
Iar luna goală va pluti-n văzduh
Pierzându-și vîslele pe lac, în stuh,
Și Rusia va dăinui la fel
Jucând la gard cu gleznele-n inel.