Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire,
de Serghei Esenin(2015)
1 min lectură
Mediu
Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire,
Cu agere doruri și-avânturi duium,
Și seara albastră cu steaua-i subțire,
Încet luminează hoinarul meu drum.
Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoșii sau vântul dă glas?
Nu știu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
Sau stoluri de lebede mute-n popas?
Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinți mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
Îmi vine deodată la piept să le strâng.
O, codrul ce-n pâclă cinchit pirotește!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în brațe s-apuc voinicește,
Frumoasele sălcii cu șolduri de lemn.
1917
Traducere George Lesnea – ”Poezii” – 1957
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Serghei Esenin
- Tip
- Poezie
- An
- 2015
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Serghei Esenin. “Pe-ntâia zăpadă pășesc în neștire,.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/serghei-esenin/poezie/pe-ntaia-zapada-pasesc-in-nestireIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.