Sunt ultimul poet cu satu-n glas
de Serghei Esenin(2013)
1 min lectură
Mediu
Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeț umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun-rămas,
Mestecenii, cadelnițând frunzare.
Cu flacăra de aur, ca un semn,
Îmi ard făclia în trupeasca-mi ceară;
Și răgușit, al lumii ceas de lemn
Mi-o bate pentru cea din urmă oară.
Curând veni-va oaspete de fier,
Pe-albastru câmp, poteca o va-nfrânge.
El, lanul de ovăz, muiat în cer,
Cu mâinile lui negre, îl va strânge.
Cântările-mi nu pot trăi cu voi,
Ne-nsuflețite palme, reci, străine!
Doar spicele și caii din zăvoi
Or să tânjească veșnic dupa mine.
Nechezul lor l-o suge-un vânt, solemn
Jucându-și parastasul într-o seară.
Curând, ah, răgușitul ceas de lemn,
Mi-o bate pentru cea din urma oară.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Serghei Esenin
- Tip
- Poezie
- An
- 2013
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Serghei Esenin. “Sunt ultimul poet cu satu-n glas.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/serghei-esenin/poezie/sunt-ultimul-poet-cu-satu-n-glas-14026667Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.