Sașa Pană

“cetitor, deparazitează-ți creierul!” strigăt de timpan avion t.f.f.-radio televiziune 75 h.p marinetti breton vinea tzara ribemont-dess

Trezire în hamacul păianjenului Bună dimineață mișună în toți porii Înfloresc bucle din visul vegetalelor Fântână arteziană zorile țâșnesc din

Le dăruiesc ție Degetelor de ivoriu Năvod străveziu E atât de plăcut să dăruiești Totul ce ai mai scump Împreună am țesut canavaua Ai fost

I În cancelaria cu certificat de pauperitate a infirmeriei scriu cu teamă să nu mă vadă un camarad și să-mi ia compromițător pulsul cum

Treci învăluită în propria neliniște Ochii două corole cu rouă zorilor Privirile proaspete Gura pentru sărut anume Pielea cu aroma

Dincolo de fildeșul crestelor E o potecă ascunsă Spre estuarul bucuriilor limpezi Unde anii rămân intacți Ca oglinzile după trecerea

Cine n-ar dori să moară visând că moare? Se încrucișează în trup două trenuri ultimul fulger al minții și replica vidului Nici o clipă și un

Ar părea o succesiune de identități Dar fiecare val e altfel. Iată-l cum se apropie gălăgios, zburlit de mal Cu mâneci de dantelă-imaculată Ce

Copacii sunt negre schelete De strajă, în noaptea târzie. Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie. Þi-e sufletul astăzi o criptă,

Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru Principesa a murit de parfum Principesa e ca un măr domnesc Parfumul era un hamac pentru somnul

pentru amintirea Evelinei Lanț de violete sau cuvinte Ochii proaspeți ca livezi după ploaie Fruntea însorită Degetele aer țesut Și totul

Chiuie în cinstea zilei umbrele răsădite de plopi Printre casele cât stoguri de fân Bucuria a plesnit în cioburi păstăi Funigei de păpădie au

Ești aici în fiecare frunză care freamătă Ești aici în odaia cu saltea de paie Ești în apa Siretului Din flori și girasol plăzmuită Se aprind

Era cândva... Imaginile se îmbulzeau Þâșneau focuri de artificii, Ca jonglerii mânuiam pistoale Multe Patru? Cinci? Șase poate Și toate Cu

Salbele de muguri, cuvintele nerostite, În după amiezile lungi de tăcere Cu privirea dincolo de coperișuri, Cu nălucile ascunse în pumnii

Omul a dispărut, nu rămâne decât o retină O.V. Firkins Un ochi Doi ochi Ochi în vârful degetelor Ochi în urechi În monograma tălpilor Ochi

Mary Ange Poetul a iubit drumul printre spirale diafane Nopțile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei Sub crengile grele de

Vă chem la bucuria Marilor Frumuseți. Vor lipsi prea multe vieți: Nu-i o surpriză. Vor fi foarte multe umbre Printre mâinile prinse-n hora zilei

Sânt nopți în cari visăm acelaș vis Călătorim la geamul deschis Al aceluiaș compartiment Prin continentul fără biografie În vre-un atlas de

Un seul être vous manque et tout est dépeuplé Lamartine Grădina te așteaptă spălată cu rouă E mai frumoasă Precum și femeia sub

În întuneric sânii sunt de atlaz Și atunci chemarea mea flacără Floare incinerată lângă o statuie care e poate un far Din brățări zilele culeg

O lacrimă aleasă Din mâhniri culeasă Pe rozul degetului mic Mărgăritar un pic Păr tutun spălat în soare La fiecare pas ispititoare Mulcomiri

Glasul eșarfă luminoasă în jurul meu Căldura brațelor aburește voalul mânicilor Privirea limpede Rouă glăsuitoare Vino mai aproape Călăuză și

A trosnit o prăpastie în cer și dintre cioburi s-au risipit îngeri cu picioarele de puf, ca dintr-o închisoare după ce paznicul a fost

Abilitatea abandonată peste un abis abject ca un abces sparge abajurul cerului prăvălit în apele fântânilor. Abonați ai unui a. b. c. abscons

\"sunt născută în februarie\" mary-ange Să nu iei în deșert numele planetei. Destinul tău e scris aicea, e tatuat pe umerii tăi, e închis în

Genunchii se vor izbi în grezie Prin pupile soarele va intra în mărime naturală Ca o panteră. Un ev scos din scutice Și zvârlit în apa clocotită a

E primăvară și mai e buchetul de fete rătăcit la șosea departe de poarta externatului. Fruntea le sboară înainte ca o identitate a tinereței. Râsul

A mai fost o întâmplare foarte simplă cum ai bea un pahar de apă. Și totuși ce minune aduce lângă mine, din bezna lumii, cristalul lichid și cine mai

Iubirea nu s-a oxidat Mădularele aceiași boboci de zarzări Tălpile monograme vii Peste secunda sclipitoare cât rachetă Asediul

Nu se poate crispare mai purificatoare Pentru plata festinului vertebrele Frumos prizonier și neprevăzut Cine a crezut inima automat A

Primăvara dezleagă apele fermecate Deschide barierele inimii Receptacol pentru soare Vuiet de început de viață Zbucium de izvor zidit Primul

Nedumerirea traistă Inima împotmolită în tumultul zăpăcelilor Plecărilor definitive Și din prundișul vorbelor potecă zgrunțuroasă Prin aceleași

Nostalgia mușcă inimile plăji părăsite Toamna târâie gătelile hemoragice Și pătează așteptările neliniștea Pe amurgul jilav cârpe de rugină și

În acest fragment de primăvară precoce Sufletul tău cunoaște borangicul liniștii Doar lângă jucăria vie Miracol zmuls din măruntaiele

Quelque part dans le monde une journee radieuse Ilarie Voronca Undeva e un banchet de bucurii Undeva tăcerea e un zgomot adormit Undeva

Mary Ange Oricând ești la adăpost Încearcă spectacolul aici pe canavaua tăcerii Ești palidă ca o floare de lotus O pudră de dorințe în loc

Culcă-te pe amintirea mea Cămăși din izvoare te acoperă Un cintez zgârie tăcerea Cu un grifel minunat Vorbește Cuvintele aburesc

Mariei Obrajii au cunoscut macul de câmp, Petalele lui plecau la adierea zefirului, Frăgezimea dimineților de primăvară Când doare tristeța

lui Claude Sernet Și azi dimineață, în livrea de mareșal, lacheul sigur și plin de sine îți oferă corespondența pe tavă de argint. Între lama de

Prezența luminoasă înțeapă retina Tăvălită în stelare volute Trece fragedă Dusă de mâini de melodii dragi Clipe suspendate în așteptare Vor

Iată-mă din nou la drum printre vechile și mereu proaspetele havuzuri de fum. În fiecare bob de nisip se ascunde o sahară de așteptări și din

La tropice te plimbi învăluită în liane Carnea piciorului tău imprimă pe nisip icoane Idol în carne cioplit îți dărui cunună Din vanilii: fruct

Aici culoarea umbrelor e alta Stâncile lunecă dincolo de peizaj Dincolo de amintirea care te poartă ca o maree Coboară obsesiile din ramă Rețeaua

Am întâlnit animale cu nasul umed de rouă Flori împiedicate cu-n picior în iarbă Toate îmi spuneau - Aici e încă bine

Capul meu e adeseori un vârtej Pe aceeași punte se întâlnesc Mielușeii celor mai neîntâlnite dorinți Și imboldul întru silabisirea tainicului

E în mijlocul cărților Pe care le-a iubit - Pentru ultima oară. Dar nu le mai privește Deși nu s-a săturat de ele. Fruntea frumoasă a femeii

Iubesc locul ocupat de umbra Luminoasei tale treceri * Cred în conspirația surprizelor Singurătatea s-a cuibărit în oglinzi în sala pudrată

lui Moldov, tată Fiecare pupilă-ntr-un inel de safir limpede Reflexul proaspăt al miracolelor fără răspuns Enigmă într-un ghem de

Aceste mâini se lovesc de garoafe Această ploaie ascunde un cântec Această frunte așteaptă o mână Acest cântec așteaptă o privighetoare Această

Une femme est plus belle que le monde où je vis Paul Eluard Noaptea ridică pavilionul de jad Freamătul copacilor - flaute sub lună

E năpârca nopții strânsă lângă frunte Bolborosiri de otravă Clocot de gând rău De lespezi se lovește steaua morții Casă cu bocet Grinda

Dă-mi un pumn din aceste seminții de eternitate Tu le zici minute Din fiecare încolțește cu sfială O dorință inefabilă Leagănul unei dorințe Le

Ai coborât dintr-o acuarelă Obosită cum în miezul zilei harnicele zorele Vis de păpădie sau lujer himeră Loc geometric al iubirii și

I Peizaje migratoare circomvoluțiile norilor Primăvara presimțită într-un mugure Poetul pipăie gândul și clapele lui de spini Poema seismograf

sunt oglinzi care nu se văd ilarie voronca il fait toujours nuit quand je dors paul eluard O ușă de pământ s-a deschis în pământ și,

acest basm ca un toast al crizantemelor. Din țara unde crizantemele sunt o șosea ce se rostogolește din inima domniței suple ca o algă de catifea,

Întoarcere în peisajul prieten Sub coajă pădurea a adăugat două cercuri Gândul se dizolvă în foșnetu-i de cositor Și pleacă neglăsuit pe sub podul

În strâmtul lutului căluș mă sbat fără-ncetare: Culori și sunete dospesc și semne de-ntrebare. Și-atunci în ritmul unui vers - și el ca Totul

În casă-i sărbătoare (bunica totuși plânge): Vai! în gingia știrbă - o seceră de sânge - Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte. Cât drum până la

Pune punct acestei călătorii printre ruine Pieptul se acoperă de flori reci Și ultima privire e rouă uitată În transparența dimineții Pregătește

Capul decât portocala mai mare, Grav de greutatea răspunderii sale. Fiecare ochi un giuvaer Încrustat cu-n bob senin de cer; Atent și plin de

Oval iubit ca o melodie Obsesie încuiată cu lacăt secret odată cu lumina Și cifrul uitat în sângele mistuit Visteria vieții măcinată în grezia

În acest început de septembrie Cu zilele de culoarea bucuriei, Fiecare fărâmă de soare mă mângâie. Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în

Frunzele acompaniaza tristetea Freamata ca evantaie japoneze La fel peste tot La fel se imbraca ochii in scama Un anotimp rece O lacrima poate

Câte lacăte secrete mugurii Și universală cheie, primăvara, Un pas mai sprinten Gândul mai limpede. Bună dimineața, Viață!

De-atunci am mai dăruit un șirag de picioare În piept în cap în spate Multor hipopotami cari înveliseră în foița de cositor Inteligența

lui Ilarie Voronca Iată, cu viteză de 80 de kilometri pe oră, sârmele telegrafului dansează și șoptesc secrete urechilor de porțelan. Dincolo de

lui Geo Bogza Un pieton într-un arhipelag insuficient. Zorile aduc în desagi o flacără de incendii spre un orizont al anarhiei

Gura simte coapsele rupte din minunată faună Carne bogată în miracole de fiecare por Carne bună conducătoare de vis Fluid materializat și

Frunzele acompaniază tristețea Freamătă ca evantaie japoneze La fel peste tot La fel se îmbracă ochii în scamă Un anotimp rece O lacrimă poate

Passa il fantasma della principessa avvelenata con l’oleandro La principessa è morta di profumo La principessa è come una mela calvilla Il