“cetitor, deparazitează-ți creierul!” strigăt de timpan avion t.f.f.-radio televiziune 75 h.p marinetti breton vinea tzara ribemont-dess

Copacii sunt negre schelete De strajă, în noaptea târzie. Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie. Þi-e sufletul astăzi o criptă,

La tropice te plimbi învăluită în liane Carnea piciorului tău imprimă pe nisip icoane Idol în carne cioplit îți dărui cunună Din vanilii: fruct

Glasul eșarfă luminoasă în jurul meu Căldura brațelor aburește voalul mânicilor Privirea limpede Rouă glăsuitoare Vino mai aproape Călăuză și

Dincolo de fildeșul crestelor E o potecă ascunsă Spre estuarul bucuriilor limpezi Unde anii rămân intacți Ca oglinzile după trecerea

Culcă-te pe amintirea mea Cămăși din izvoare te acoperă Un cintez zgârie tăcerea Cu un grifel minunat Vorbește Cuvintele aburesc

Câte lacăte secrete mugurii Și universală cheie, primăvara, Un pas mai sprinten Gândul mai limpede. Bună dimineața, Viață!

Nedumerirea traistă Inima împotmolită în tumultul zăpăcelilor Plecărilor definitive Și din prundișul vorbelor potecă zgrunțuroasă Prin aceleași

În întuneric sânii sunt de atlaz Și atunci chemarea mea flacără Floare incinerată lângă o statuie care e poate un far Din brățări zilele culeg

De-atunci am mai dăruit un șirag de picioare În piept în cap în spate Multor hipopotami cari înveliseră în foița de cositor Inteligența

În casă-i sărbătoare (bunica totuși plânge): Vai! în gingia știrbă - o seceră de sânge - Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte. Cât drum până la

Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru Principesa a murit de parfum Principesa e ca un măr domnesc Parfumul era un hamac pentru somnul

Mary Ange Poetul a iubit drumul printre spirale diafane Nopțile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei Sub crengile grele de

În acest fragment de primăvară precoce Sufletul tău cunoaște borangicul liniștii Doar lângă jucăria vie Miracol zmuls din măruntaiele

Prezența luminoasă înțeapă retina Tăvălită în stelare volute Trece fragedă Dusă de mâini de melodii dragi Clipe suspendate în așteptare Vor

Cine n-ar dori să moară visând că moare? Se încrucișează în trup două trenuri ultimul fulger al minții și replica vidului Nici o clipă și un

pentru amintirea Evelinei Lanț de violete sau cuvinte Ochii proaspeți ca livezi după ploaie Fruntea însorită Degetele aer țesut Și totul

I Peizaje migratoare circomvoluțiile norilor Primăvara presimțită într-un mugure Poetul pipăie gândul și clapele lui de spini Poema seismograf

Primăvara dezleagă apele fermecate Deschide barierele inimii Receptacol pentru soare Vuiet de început de viață Zbucium de izvor zidit Primul

Vă chem la bucuria Marilor Frumuseți. Vor lipsi prea multe vieți: Nu-i o surpriză. Vor fi foarte multe umbre Printre mâinile prinse-n hora zilei

I În cancelaria cu certificat de pauperitate a infirmeriei scriu cu teamă să nu mă vadă un camarad și să-mi ia compromițător pulsul cum

Mariei Obrajii au cunoscut macul de câmp, Petalele lui plecau la adierea zefirului, Frăgezimea dimineților de primăvară Când doare tristeța

O lacrimă aleasă Din mâhniri culeasă Pe rozul degetului mic Mărgăritar un pic Păr tutun spălat în soare La fiecare pas ispititoare Mulcomiri

Capul meu e adeseori un vârtej Pe aceeași punte se întâlnesc Mielușeii celor mai neîntâlnite dorinți Și imboldul întru silabisirea tainicului