Culcă-te pe amintirea mea Cămăși din izvoare te acoperă Un cintez zgârie tăcerea Cu un grifel minunat Vorbește Cuvintele aburesc

În întuneric sânii sunt de atlaz Și atunci chemarea mea flacără Floare incinerată lângă o statuie care e poate un far Din brățări zilele culeg

De-atunci am mai dăruit un șirag de picioare În piept în cap în spate Multor hipopotami cari înveliseră în foița de cositor Inteligența

Cine n-ar dori să moară visând că moare? Se încrucișează în trup două trenuri ultimul fulger al minții și replica vidului Nici o clipă și un

Primăvara dezleagă apele fermecate Deschide barierele inimii Receptacol pentru soare Vuiet de început de viață Zbucium de izvor zidit Primul

I În cancelaria cu certificat de pauperitate a infirmeriei scriu cu teamă să nu mă vadă un camarad și să-mi ia compromițător pulsul cum

O lacrimă aleasă Din mâhniri culeasă Pe rozul degetului mic Mărgăritar un pic Păr tutun spălat în soare La fiecare pas ispititoare Mulcomiri

Capul meu e adeseori un vârtej Pe aceeași punte se întâlnesc Mielușeii celor mai neîntâlnite dorinți Și imboldul întru silabisirea tainicului

Chiuie în cinstea zilei umbrele răsădite de plopi Printre casele cât stoguri de fân Bucuria a plesnit în cioburi păstăi Funigei de păpădie au

Aceste mâini se lovesc de garoafe Această ploaie ascunde un cântec Această frunte așteaptă o mână Acest cântec așteaptă o privighetoare Această

E în mijlocul cărților Pe care le-a iubit - Pentru ultima oară. Dar nu le mai privește Deși nu s-a săturat de ele. Fruntea frumoasă a femeii

Sânt nopți în cari visăm acelaș vis Călătorim la geamul deschis Al aceluiaș compartiment Prin continentul fără biografie În vre-un atlas de

Nu se poate crispare mai purificatoare Pentru plata festinului vertebrele Frumos prizonier și neprevăzut Cine a crezut inima automat A

Iată-mă din nou la drum printre vechile și mereu proaspetele havuzuri de fum. În fiecare bob de nisip se ascunde o sahară de așteptări și din

În acest început de septembrie Cu zilele de culoarea bucuriei, Fiecare fărâmă de soare mă mângâie. Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în

A mai fost o întâmplare foarte simplă cum ai bea un pahar de apă. Și totuși ce minune aduce lângă mine, din bezna lumii, cristalul lichid și cine mai

E primăvară și mai e buchetul de fete rătăcit la șosea departe de poarta externatului. Fruntea le sboară înainte ca o identitate a tinereței. Râsul

Oval iubit ca o melodie Obsesie încuiată cu lacăt secret odată cu lumina Și cifrul uitat în sângele mistuit Visteria vieții măcinată în grezia

Ar părea o succesiune de identități Dar fiecare val e altfel. Iată-l cum se apropie gălăgios, zburlit de mal Cu mâneci de dantelă-imaculată Ce

Pune punct acestei călătorii printre ruine Pieptul se acoperă de flori reci Și ultima privire e rouă uitată În transparența dimineții Pregătește

Nostalgia mușcă inimile plăji părăsite Toamna târâie gătelile hemoragice Și pătează așteptările neliniștea Pe amurgul jilav cârpe de rugină și

Treci învăluită în propria neliniște Ochii două corole cu rouă zorilor Privirile proaspete Gura pentru sărut anume Pielea cu aroma

Trezire în hamacul păianjenului Bună dimineață mișună în toți porii Înfloresc bucle din visul vegetalelor Fântână arteziană zorile țâșnesc din

Passa il fantasma della principessa avvelenata con l’oleandro La principessa è morta di profumo La principessa è come una mela calvilla Il