Sașa Pană›Poezii

La tropice te plimbi învăluită în liane Carnea piciorului tău imprimă pe nisip icoane Idol în carne cioplit îți dărui cunună Din vanilii: fruct

Glasul eșarfă luminoasă în jurul meu Căldura brațelor aburește voalul mânicilor Privirea limpede Rouă glăsuitoare Vino mai aproape Călăuză și

Dincolo de fildeșul crestelor E o potecă ascunsă Spre estuarul bucuriilor limpezi Unde anii rămân intacți Ca oglinzile după trecerea

Câte lacăte secrete mugurii Și universală cheie, primăvara, Un pas mai sprinten Gândul mai limpede. Bună dimineața, Viață!

Nedumerirea traistă Inima împotmolită în tumultul zăpăcelilor Plecărilor definitive Și din prundișul vorbelor potecă zgrunțuroasă Prin aceleași

În casă-i sărbătoare (bunica totuși plânge): Vai! în gingia știrbă - o seceră de sânge - Chiar azi i-a răsărit întâiul dinte. Cât drum până la

Mary Ange Poetul a iubit drumul printre spirale diafane Nopțile cu cerul înflorat ca rochia dansatoarei Sub crengile grele de

În acest fragment de primăvară precoce Sufletul tău cunoaște borangicul liniștii Doar lângă jucăria vie Miracol zmuls din măruntaiele

Prezența luminoasă înțeapă retina Tăvălită în stelare volute Trece fragedă Dusă de mâini de melodii dragi Clipe suspendate în așteptare Vor

I Peizaje migratoare circomvoluțiile norilor Primăvara presimțită într-un mugure Poetul pipăie gândul și clapele lui de spini Poema seismograf

Mariei Obrajii au cunoscut macul de câmp, Petalele lui plecau la adierea zefirului, Frăgezimea dimineților de primăvară Când doare tristeța

Am întâlnit animale cu nasul umed de rouă Flori împiedicate cu-n picior în iarbă Toate îmi spuneau - Aici e încă bine

Salbele de muguri, cuvintele nerostite, În după amiezile lungi de tăcere Cu privirea dincolo de coperișuri, Cu nălucile ascunse în pumnii

Le dăruiesc ție Degetelor de ivoriu Năvod străveziu E atât de plăcut să dăruiești Totul ce ai mai scump Împreună am țesut canavaua Ai fost

În strâmtul lutului căluș mă sbat fără-ncetare: Culori și sunete dospesc și semne de-ntrebare. Și-atunci în ritmul unui vers - și el ca Totul

Un seul être vous manque et tout est dépeuplé Lamartine Grădina te așteaptă spălată cu rouă E mai frumoasă Precum și femeia sub bănuială de

Ești aici în fiecare frunză care freamătă Ești aici în odaia cu saltea de paie Ești în apa Siretului Din flori și girasol plăzmuită Se aprind

Întoarcere în peisajul prieten Sub coajă pădurea a adăugat două cercuri Gândul se dizolvă în foșnetu-i de cositor Și pleacă neglăsuit pe sub podul

Quelque part dans le monde une journee radieuse Ilarie Voronca Undeva e un banchet de bucurii Undeva tăcerea e un zgomot adormit Undeva

Une femme est plus belle que le monde où je vis Paul Eluard Noaptea ridică pavilionul de jad Freamătul copacilor - flaute sub lună - Două

Genunchii se vor izbi în grezie Prin pupile soarele va intra în mărime naturală Ca o panteră. Un ev scos din scutice Și zvârlit în apa clocotită a

Gura simte coapsele rupte din minunată faună Carne bogată în miracole de fiecare por Carne bună conducătoare de vis Fluid materializat și

Aici culoarea umbrelor e alta Stâncile lunecă dincolo de peizaj Dincolo de amintirea care te poartă ca o maree Coboară obsesiile din ramă Rețeaua

Mary Ange Oricând ești la adăpost Încearcă spectacolul aici pe canavaua tăcerii Ești palidă ca o floare de lotus O pudră de dorințe în loc