Nichita Stănescu›Poezii

\"A murit Enghidu, prietenul meu care ucise lei cu mine.\" ( din poemul Ghilgames ) I Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa, In lipsa mea ea se gindeste numai la mine, ea cea mai draga si cea mai aleasa dintre roabele

Eram copil și rezemam în priviri norii de primăvară. Mirosul pământului ud mă înfiora și-mi tremura de emoție spinarea, ca și cum ar fi

I Incercam sa incordez lumina, asemenea lui Ulise arcul; in sala de piatra a petitorilor. Incercam sa-ndoi lumina ca pe o ramura a carei

I Sa cauti un cuvant ce nu exista si sa asculti cum timpul devine des. Un cuvant pe care l-ai auzit, si brusc simti ca nu exista... Ca si

Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te ivesti istovitor de dulce cu sânii bulbucati zvâcnind să culce pe ei sărutul lutului, alene. Te

Poetul, cu un șoim pe umăr, intră în cetate. El se simte foarte tulburat și întocmai ca steaua Canoupus, cea din emisfera australă cea vazută

Noi suntem doi, tu esti singura, de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu. Noi iti dam doua inimi; una o tinem in mine, cealalta o tinem in

Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau ce cutremur au si ce culoare anume, si

Piatra este un om în care alt om și-a băgat mâna ca într-o mânușă și l-a întors pe dos ca pe o mânușă?

Motan m-aș fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare și mustețe lungi, c-un ochi verzui și-un ochi căprui. La ora când

Somnul cu fierăstraie-n el taie capetele cailor și caii aleargă nechezând cu sânge, ca niște mese roșii, fugite pe străzi, de la cina cea de

Cerc-incerc si tandra moarte, tras in scoarte pan-la tample, azi nimic nu ma imparte azi stiu tot ce-o sa se-ntample Negru trag peste

I Si pietrele-au dat rod in ziua-aceea, cand iarna sta-n zenit la cerul tarii si-n coaja orelor rotunde batu, sfaramator, pasarea

Clanul sufletelor inghesuite si murind de frig, sus in zoosfera, ciuruite de raze si strabatute de meteoriti, nu ma lasa, eh, din pricina

Pietrele deschid un ochi de piatra, oasele deschid un ochi de os. Cite-un bot au ciinii-n loc de ochi, si latra din trei boturi, generos. E un

S-a stârnit o boală grea pe arcă. Primele au fost maimuțele cărora le-a căzut pielea. Ce putem face cu ea? Vai, nu putem face aproape

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș saruta talpa piciorului, nu-i așa ca ai șchiopăta puțin, după aceea, de teama să nu-mi strivești

Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește.

Patru evanghelii scrie-vom despre căderea frunzei în toamnă. Matei zice-va: \"Frunza de verdele verdelui căde-va în toamnă.\" Marcu

Motan m-as fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare si mustete lungi, c-un ochi verzui si-un ochi caprui. La ora când

I Incercam sa incordez lumina, asemenea lui Ulise arcul; in sala de piatra a petitorilor. Incercam sa-ndoi lumina ca pe o ramura a carei singura

Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odaii erau neliniștiți,

Motan m-as fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare si mustete lungi, c-un ochi verzui si-un ochi caprui. La ora când