Orfeu în vechea cetate
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Poetul, cu un șoim pe umăr, intră în cetate.
El se simte foarte tulburat
și întocmai ca steaua Canoupus,
cea din emisfera australă
cea vazută numai de cei care poartă ochelari la inimă.
Nu-l vede nimeni pe poet.
Unii nu-l văd pentru ca nu au vedere.
Alții nu-l văd pentru că nu au inimă.
În fine restul nu-l văd pentru că nu sunt.
Toti însa spun în cor:
Poetul nu este de baut, deci nu-l întelegem!
Poetul nu miroase cum floarea
Cum putem sa-l întelegem,
cum putem sa luăm ceea ce nu miroase ca floarea
dupa floare?!
Poetul merge pe strada cea mare,
Du-te dracului, îi suflă șoimul de pe umăr,
du-te dracului de prost, îi suflă șoimul de pe umăr
Poetul se face că n-aude nimica.
Am văzut cu ochii mei un poet intrând in cetate.
El ținea in mâna dreaptă, în pumnul lui drept,
un șoim sugrumat.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Orfeu în vechea cetate.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/orfeu-in-vechea-cetateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.