Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Nichita Stănescu

Nichita StănescuPoezii

(737 texte)

Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Biografia completă →

Arta scrisului

El îmi spuse: scrisul este un mod de a încetini gândirea, de a desena primitiv chipul ființelor fără chip, degetele pipăitului pur- cel care a

Nichita Stănescu

Poetul ca și soldatul

Belgradul în cinci prieteni -1972-

Poetul ca si soldatul nu are viata personala. Viata lui personala este praf si pulbere. El ridica în clestii circonvolutiunilor lui

Nichita Stănescu

Mă asemui unui copac

Mă asemui unui copac. El are foarte multe brațe, și eu, foarte multe brațe : două vizibile, o mie invizibile. Când sufla vântul brațele lui

Nichita Stănescu

Aeroport de toamnă

Tras înapoi de planetă auzeam îngeri, auzeam pietrele, galbenul, verdele cum urcau noaptea spre centrul pămîntului. Aeroportul lansa

Nichita Stănescu

Aeroport în seară

Aer despărțit de aer cu o aripă de roz metal, strigă rupt în șuier și în vaier de-o potcoavăde argint, de cal. Mor piloții pe chitare

Nichita Stănescu

Quadriga

Lui Mihai Eminescu

șuieră o quadrigâ pe câmpia secundelor mele. Are patru cai, doi luptători. Unul e cu ochii-n frunze, altul cu ochii în lacrămi. Unul își ține

Nichita Stănescu

Sincopă

Se rupe totul, adânc, de neuitat, eu, inima, tu, inima; adevărul se lasă să fluture netulburat ca peste frunte, doar părul. Unul vine, celălat

Nichita Stănescu

În spirit de haiku

Dacă timpul ar avea frunze ce toamnă !

Nichita Stănescu

Aeroport în ploaie

Plouă rărit peste aeroport prin aerul cu lucii conuri gri, orizontale, pe sub cerul mort sub măștile de nouri vii. Privirea ta trecea prin

Nichita Stănescu

Colinda colindelor

Ah, legile fixe ca și cum am trăi un timp oprit. Am început de la o vreme să imit natura. Un grec în trecere prin inima mea mi-a

Nichita Stănescu

Iar nu barbar

\"Sunt fericit ca m-am nascut om iar nu animal, barbat iar nu femeie, grec iar nu barbar. Cand starea ierbii se face verde, incat pare a

Nichita Stănescu

Autoportret

Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește.

Nichita Stănescu

Seara pe deal

Indura-te de mine iubita mea visata cum timpul se indura de ore altadata intepeneste-mi ochiul si neclipeste-mi-l invarte-n juru-ti focul cu

Nichita Stănescu

Prin tunelul oranj

Cu spaimantatoare viteza-am trecut prin tunelul oranj cu spaimantatoare viteza, cand m-am trezit eram chiar pe camp cazut de cal. M-am bucurat

Nichita Stănescu

Moartea fertilă

Nu se mai fixează nimic deasupra, și dincolo de deasupra grupuri de stele pregătesc un răsărit antic de soare și de duhuri. Se scriu început de

Nichita Stănescu

Confundare

Cine ești tu, cel care ești, și unde ești, când nimic nu este? Născut dintr-un cuvânt îmi duc înțelesul într-o pustietate divină. Întrebi daca

Nichita Stănescu

Lauda omului

Din punctul de vedere al copacilor, soarele-i o dunga de căldura, oamenii – o emotie copleșitoare… Ei sunt niște fructe plimbătoare ale unui pom

Nichita Stănescu

Rugare

Da-mi , Doamne, victorie, ajuta-ma sa-mi inving dusmanii, pielea de pe mine, marginea, orele, anii.

Nichita Stănescu

Înghesuita lumină

Piatra e o lumina inghesuita. Ea nu vede. Ea e de vazut. Ea nu are durere. Ea doare. Cum doare piscul muntelui Pe vultur strivindu-l in

Nichita Stănescu

Autoportret

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Nichita Stănescu

Adolsescenti pe mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti care invata mersul pe valuri in picioare mai rezemandu-se cu bratul de curenti mai sprijinindu-se de-o

Nichita Stănescu

Sunt un om viu

Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt. Nu mă realizez deplin

Nichita Stănescu

Texte în alte limbi:

24 din 750 poezii incarcate