Leonid Dimov›Poezii

Pleșuve moș, nu te speria Că umbra ta n-are să vină, Îi vom găsi pe undeva O mai multiplă rădăcină. Șterge-ți triedrul înflorit Din unghi mai

Cum roade visul firea cea aeve Cu fiecare noapte mai adânc, Mânând în turme zei, meandri, eve Și cavaleri cu lire la oblânc, Cum se lipesc cu

Lasă-mă cerule să râd pe spate: Mi-au gâdilat inima frunzișe vărsate. Livadă rece, ninsori ce scuturi, Nu mă lăsa să dorm somn cu fluturi. Ceară

Pe alee, grămadă, în praf. Am lăsat bicicletele toate: Încercam să-nvelim în cearșaf O bucată de demnitate. Ne dăduserăm jos mai de

Era o dimineață precum toate, Treceau, la fel, tramvaie dungate Ca niște porci mistreți domesticiți, Și negre diligențe cu bandiți. Oprise

Orașul în cadril de mucava Trăia, înfricoșat, la cinema, Iar străzile duceau poveri de șoapte Doar între pauze. La cinci și șapte. În piața cu

Tăiați, departe, scânduri cu proaspete rășini Să treacă după-amiaza prin dinți de fierăstraie. Atunci, ciorchini de coacăz, sub garduri, la

Miezul nopții. Dincolo de rampă S-au aprins brațele terminate cu lampă. E-o clădire albă până la stele Cu dentiști în alb și clești de oțele, Și

Cavaleri de gheață fulguită Își înclină pleoapa să mă mustre M-au învăluit într-o clipită Asii necuprinse și lacustre Berze verzi strivite de

Printre tufe tunse și ronduri tăiate A-nceput să coboare pe neașteptate Escortă de cavaleri, în piața gării, ovală, Cu peroane nostalgice-n spate

Totul nu e decât realitate: Matinee cu viermi tentaculari. Sticlesc ochi de cățele împăiate În vitrine de curelari. Coboară uruit de

De prin vremile grecești Leneș, în sufragerie Bate-n tacte la ferești Un amurg ca de lămâie. Toate stau pe loc, firești, Nemișcate, ca-n

M-au privit un străvechi scatiu, Lupul galben, mielul zmeuriu, Sticla de rachiu atât de roș, Din icoană-n anteriu, un moș Astăzi mai departe ca

Am văzut cum s-a înecat O fetiță mică, din greșeală. Era toamnă. Cerul pudrat Cu scamă tulbure și glacială. Ruginiseră ierburile pe mal, Nici

Trec lemurii în flanc câte doi: Cete sumbre, de valuri atrase. Dacă fac niște pași înapoi Mă cuprind dimineți somnoroase. Joacă-n inimă vechi

În șuier și vârteje stau pe loc, Am fluturi verzi în barba cea de vată Livadă port în palmă. Drept breloc Femeie duc, de nasturi atârnată. În

In cetati de piatra cu cer de carbune Fluiera grilajele sub mai multe lune Te-am strans in palma si te-am facut mica Fierbinte-n causul cu tara

În miez de cozonac, miez de șofran, - E-un târg burlesc cruțat de Ginghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor. Ce mers barbar ai și

Aur. Aur. Aur. Aur. Ogival în solzi în șir Învelindu-mă balaur Singur, lângă cimitir. Varul soarelui adie-l Vântule, și fă-l de aur Leșinat

Diptere străvezii la felinare Dansează hora, sus, peste uluci, Se coc lumini sub foșnet de frunzare În colțul ulițelor, la răscruci; Ce vuiet

În acea noapte cu apă abruptă Eram comandantul unei nave de luptă. O navă densă neluând în seamă Oceanul spintecat în aramă. Echipajul de pe

Tingirea pe care o ții O lasă. E noapte adâncă. Se zbenguie cai vineții Pe colțul acela de stâncă. Iute. Coloșii de ghipsuri Cu ciucuri, cu

Se făcea, îmi amintesc atît de clar Că eram într-un mare magazin alimentar Saturat de miresme bizantine: Vanilie, scorțișoară, măsline. Un

Cusatoresele subtiri Asteapta goale prin dantele Taxiuri lirice cu miri La geamurile paralele. Adolescenti si zambitori, Ei trec usor dupa