Vis cu levitație
de Leonid Dimov(2005)
1 min lectură
Mediu
M-au privit un străvechi scatiu,
Lupul galben, mielul zmeuriu,
Sticla de rachiu atât de roș,
Din icoană-n anteriu, un moș
Astăzi mai departe ca oricând
Și s-au șters chelălăind în gând.
Mută-ți gândul și-l întoarce mut
Spintecat în cinci, suit pe scut
În triumf de abur stins la Roma,
Romul când își fumegă aroma.
Mi-a căzut în lacrimă o geană.
Simt o înmuiere de consoană,
Pântecul imens ca un balon
Sus, peste orașe de carton
Colorat, mă poartă: în bocanci
Mestecând alviță de doi franci.
Ce vă tot zgâiți iloți avizi
Vi se vor prăji-n tingiri guvizi,
Vin ultramarin vi se va da
Azi la prânz, lăsați-mă așa
Să plutesc cu scrofule, cu oase,
Peste mese-n curte, peste case.