Bătrânii sumbri-s strânși la sfat În jurul sfintei adultere, Găsită, noaptea, în alt pat, Pierdută-n somn și-n mângâiere. Dom colosal de

A voit în ape să nu pice Pasărea lovită de alice Și-a zburat peste mărimi campestre Până-n pragul camerei de zestre Unde-au pus-o degete

Era, pe măgură, un ceas bondoc Făcut din piatră verde și alamă, Fixat de-un secol în același loc Cu-afișe mari pe spate, drept reclamă. Bătea

Mai făcând o milă, mai luând o măslină, Aristotel ajunse să vină Acolo unde nu avea de ce veni Pentru că totul e noapte și zi. Nădăjduiesc că

Fin aer din amurg pudrat Mânjind contururi crenelate, Ascultă-mi inima: a stat Și stă să-nceapă iar a bate. Final etern și comprimat Sub

Fii gata. Străzile deșarte Se împreună-n tainic rut. Ne vom urca peste o clipă Într-un vehicul nevăzut. Mai șterge zaua ruginită, Așază-mi

O! marele delir în rond, alene, Delfini rotind într-un amor relict, Când dorm corundele-n eoliene Delicii îndulcite de-un delict Comis în vis

Intră mai iute-n odaie, Pune pe plită să fiarbă Buture vânăt de oaie, Scoate-mi ciulinii din barbă, Uite, venit-au sătenii, Iar să le spui

Pe vasul alb în care stăm de cart Să trecem prin Caribde și Bizerte, Avem mantile negre de brocart Și conice tichii de fosfor verde Gelatinos

Armura descheie-mi-o iute, E-un uliu de iulie-n cute, Și-n arșiți, în cuiburi piezișe, Nătângi, să visăm netezișe. E-un burg cu teribile

\"Căci unul era toate și totul era una\" (Rugăciunea unui dac) Cilindri, conuri, sfere, bolizi, elipsoide Au nins de dimineață peste Sahare

Dureri lichide circulă prin oase Și pier în mahalaua sufletească. Dă drumul bibilicelor nervoase Grăunțele din curți să ciugulească. Nu te

Răstoarnă-te cu tot cu lotcă-n val: Odaia cu chenar de crin regal Întinsă peste insula cu trapa Te va-nveli să nu te ducă apa. Rămâi acolo

E-un ou adânc odaia-n care mor Cu trandafiri albaștri la perete. Nici geamuri, nici lucarne, nici pridvor, Ci doar, la depărtări egale,

Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate! Destul atenieni! Sunt numărate Acele vise ce vor tălmăci Lugubrul roiului de zi cu zi. De unde v-a venit

I Dacă ocolim dealul n-o să ne mai pese Că avem mari datorii la florărese: Florăresele funerare de lângă cenotaf. Cum mai viscolesc anceștrii

Mă va ține ramul cardinal Seara? Cât mai bine să m-așez. Voi culege mere de cristal Cu reptile sângerii în miez. Greu, urcușul, sprintene

Crâșmarul aplecat peste tejghele Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; La masa cu clondire de răvac S-au așezat strămoșii mei și tac. Știu, ați

Suntem cu toții prinși în lanț Pe străzi absurde, în Bizanț: Pe caldarâm pășesc în poante Arhimandriți și elegante Trecând la rând să se

La dreapta, urmând o dungă de cer Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea Pe

Au coborât în lunci de soc Sineli din cerul strâns ghioc De-un cavaler și-o monahină Pe marea râpă levantină. Nu vă speriați. În noaptea mică A

Capsize wavewise canoe, paddle and all: The royal lily pattern bordered hall Spread all the way across the trapdoor isle Will wrap you lest the

A moment of wax comes about When we are just summoned out And, of course, we never come back again. That’s about all of it. Then, As we already

Now what is the use Of whispering to me all those words meant to soothe When all of us meet with a fate that we cannot refuse And therefore no one