Ion Luca Caragiale

D. Mariu Chicoș Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, și-a început cariera printr-o memorabilă conferență didactică. Vom da aci mai la

Ca să nu mai rămâie repetent si anul acesta, mam\'mare, mămitica si tanti Mita au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucuresti de 10 mai. Putin

Nouă ceasuri si nouă minute... Peste sase minute pleacă trenul. Un minut încă si se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren,

Se zice că odată norocul și mintea s-au prins să meargă împreună la drum și au plecat amândoi într-o călătorie. Ziua întreagă au tot mers ei pe un

Ia vezi toanta de Mărie, Ce gătită-i! Cum și-a dat Pe obraz cu rumenie Și pe cap cu alifie: Să se mire toți în sat. Ia te uită și Ilie,

Zi ca-i dragoste, si pace ! Te-a vrajit ? atat ti-a fost : Din pocit, frumos iti face, Si destept din al mai prost. \"Convorbiri critice\",

Persoanele ȘTEFAN TIPÃTESCU, prefectul județului AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48 ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului

Am și eu o slăbiciune și eu sunt om! dorințele grațioasei mele prietene domnisoara Mari Popescu sunt pentru mine porunci, la cari mă supun cu atât

A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit. Mă-sii i-a abătut să nască tocmai despre ziuă la lăsata

Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase... Leanca: La Hanu Dracului... Jud.: Știu... Lasă-mă

(Tablă de materii) Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri

Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius... Sub arșița soarelui, se oprește o birje, în strada Pacienței, la numărul 11 bis, către orele trei

Un bou, ca toți boii puțin la simțire, În zilele noastre de soart \'ajutat... Învăță la școală cartea de cetire Și ajunse boul un bou

În secolul nostru s-a născut și s-a sfârșit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conștiincios să-l piarză din vedere. Voi

Doi amici, Niță și Ghiță, șed la o masă în berărie și vorbesc încet despre cine știe ce. Ușa stabilimentului se deschide cu zgomot, și intră foarte

Onor. prim-ministru București. Directoru prefecturi locale Raul Grigorașcu insultat grav dumnezeu mami și palme cafine central.

Sub fosforescenta sumbra A unui vechi candelabru Iata un schelet,o umbra, Este bardul cel macabru. Ceasul bate miez de noapte, Si din negre

Pe canapeaua elegantă Se-ntinde doamna nonșalantă Și c-un papyrus se evantă De atmosfera ambiantă. (I.L. Caragiale)

Vagoane de tramvai galbene și albastre, tramcare, trăsuri boierești, căruțe mitocănești și biciclete și lume multă pe jos... De pe atâtea

PERSOANELE CONUL LEONIDA, pensionar - 60 de ani COANA EFIMIÞA, consoarta lui - 56 de ani SAFTA, slujnica lor În București, la Leonida

Școala de fete No. 1 din urbea Z... No. 654 - 15 noiembrie D-sale d-lui primar al urbei Z... urgentă. Domnule

Da și nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoși. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli și bine dispuși. Nu

Barometrul se tot lasa - Vezi numa cum vremuieste ... S-apoi ? parca mie-mi pasa ? Inca un pocal ! - Noroc ! Sa se lase cat pofteste, Ca eu nu

În aer e lene… Amiază de vară. pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă și sânge și bale, Ahmet

Astădi Miercuri 2 oct. anul una mie nouă sute orele 1 p. m. Noi comisarul secției 55 după reclamația părților și anume domnișoara Matilda

Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație: - Hei, mă din casă! - Cine? - Tu! - Eu? - Păi cine! -

Dă-dămult, mai dă-dămult stăpânea o împărăție fără margini Barlaboi-împărat, ce-i mai zicea și Ciungumpărat... — Dă ce-i mai zicea și

Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi

Au fost odată-ntr-o școală de provincie doi buni camarazi - Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. Amândoi erau potriviți la-nvățătură și la purtare.

Din toate câte sunt pe lume, Nu-i una fără semn anume: După miros cunoști o floare; Cunoști un fruct după savoare; Un geniu după o gândire, Și

Pe vremea conflictului româno-bulgar... La cunoscuta ospătărie Enache, în compartimentul popular, unde unele feluri de bucate se servesc și

Rromânul Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă

Zi-ntâi de mai stil nou 1900, zi de redeșteptare, ziua florilor, ziua triumfului primăverii, a fost ziua și a unui alt mare triumf - triumful

Copilului - lui Amor sau Eros Umbli hoinarind prin lume ca un orb, la ochi legat, Si de cata vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat ! Prapadesti

Scherzo De ce, cand o furtuna, S-bate pe pamant Cu furie nebuna ... Cant ? De ce, cand luna plina Revarsa peste crang Divina ei lumina

A fost o zi îngrozitor de fierbinte. Tocmai pe la unu după miezul nopții, parcă s-a mai potolit puțin cuptorul, parcă începe să mai poată

Sarac,fara putere, In lume sunt ursit Prin valuri de durere Sa trec necontenit. Am suflet...dar suspine Prin-transul trec mereu, Precum trece

- Mitică... și mai cum? - E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie

Rime de lux Un an,de cand cu tine pe al vremii ocean Plutind, viata-mi pare-un cantec ... O, ce an ! Ce an de fericire ! Si noi ce putem oare

- Cum stăm cu bulgarii? întreb pe amicul meu X... - Nici așa, nici aminteri. - Nu-nțeleg... - Cum, nu-nțelegi?

Secția corecțională Prezidentul (către reclamantă): Spune-mi cum s-au petrecut lucrurile... Femeia Caliopa, republicană română: Eu,

Mă aflam în toiul conflictului româno-bulgar, în parcul de la Sinaia. Vreme splendidă, deși prea călduroasă, și o mișcare neobicinuită: pe de

În sfârșit... Mai erau câteva ceasuri până în dimineața de 11 fevruarie, când trebuia să se dea lovitura. În cazarma lor din Dealul Spirii,

- Domnule, mai trebuie materie, îmi zice tipograful. - Multă? - Multă. - Bine, așteaptă. Poftim - zic eu în gându-mi

Nu vreau să știi că te iubesc; Voi suferi tăcut, discret – Cochetele desprețuiesc Pe-un franc poet! Da-n veci închipuirea ta Din sufletul

I-am dat drumul de la moarte Și, mă rog, priviți la el – Fluture-ușurel la fizic, La moral mai ușurel! Stă… Nu pleacă… Cum să plece? S-a

Unui senator Cănit? Și crezi că ăsta-i chipul Să-ntinerești în adevăr?... Ca Venerii să fii discipul Mai va ceva pe lângă păr! Unui

Precum suav-aromă a florilor plăpânde De zefir se ridică, se-nalță și se-ntinde Pe ape și câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri

Tu, spirit coborât din cer, Înalță al meu suflet, Să-mpodobesc c-un adevăr Macabrul meu resuflet; Să mă despart din timpul meu Și, spirit, să

De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze! Surâsul să se stingă pe veștedele buze: N-aud acorduri

Icoană din ramă, Când glasu-mi te cheamă, Tu vino și ia-mă. Ah! și bine mi-i! Căci la tine mi-i Dorul inemii... Gândurile-o dor De

— Tânărul X... are darul D-a scrie-n poezie. — Dar... carte ceva știe?... — A-nvățat abecedarul!

Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul, Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul Și-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins de

Apocaliptică, în stil de axion O, bucură-te, neființă, Că slava-mpărăției tale, Din biruință-n biruință, Vestit-a vecinica

Zenitul polichrom se irizează-n spasm, Și lungi și partice cobor din el săgeți; Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereți, Văd conturându-se din

Un împărat își puse-n gând Să facă-o mare carte, În care vorbele pe rând Să aibă toate parte. Voia un falnic monument, Un magnum

Nu vreau să știi că te iubesc; Voi suferi tăcut, discret – Cochetele desprețuiesc Pe-un franc poet! Da-n veci închipuirea ta Din sufletul