Ia vezi toanta de Mărie, Ce gătită-i! Cum și-a dat Pe obraz cu rumenie Și pe cap cu alifie: Să se mire toți în sat. Ia te uită și Ilie,

Zi ca-i dragoste, si pace ! Te-a vrajit ? atat ti-a fost : Din pocit, frumos iti face, Si destept din al mai prost. \"Convorbiri critice\",

Un bou, ca toți boii puțin la simțire, În zilele noastre de soart \'ajutat... Învăță la școală cartea de cetire Și ajunse boul un bou

Sub fosforescenta sumbra A unui vechi candelabru Iata un schelet,o umbra, Este bardul cel macabru. Ceasul bate miez de noapte, Si din negre

Barometrul se tot lasa - Vezi numa cum vremuieste ... S-apoi ? parca mie-mi pasa ? Inca un pocal ! - Noroc ! Sa se lase cat pofteste, Ca eu nu

În aer e lene… Amiază de vară. pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă și sânge și bale, Ahmet

Dă-dămult, mai dă-dămult stăpânea o împărăție fără margini Barlaboi-împărat, ce-i mai zicea și Ciungumpărat... — Dă ce-i mai zicea și

Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi

Din toate câte sunt pe lume, Nu-i una fără semn anume: După miros cunoști o floare; Cunoști un fruct după savoare; Un geniu după o gândire, Și

Copilului - lui Amor sau Eros Umbli hoinarind prin lume ca un orb, la ochi legat, Si de cata vreme-acuma pe la mine n-ai mai dat ! Prapadesti

Scherzo De ce, cand o furtuna, S-bate pe pamant Cu furie nebuna ... Cant ? De ce, cand luna plina Revarsa peste crang Divina ei lumina

Sarac,fara putere, In lume sunt ursit Prin valuri de durere Sa trec necontenit. Am suflet...dar suspine Prin-transul trec mereu, Precum trece

Rime de lux Un an,de cand cu tine pe al vremii ocean Plutind, viata-mi pare-un cantec ... O, ce an ! Ce an de fericire ! Si noi ce putem oare

Nu vreau să știi că te iubesc; Voi suferi tăcut, discret – Cochetele desprețuiesc Pe-un franc poet! Da-n veci închipuirea ta Din sufletul

I-am dat drumul de la moarte Și, mă rog, priviți la el – Fluture-ușurel la fizic, La moral mai ușurel! Stă… Nu pleacă… Cum să plece? S-a

Unui senator Cănit? Și crezi că ăsta-i chipul Să-ntinerești în adevăr?... Ca Venerii să fii discipul Mai va ceva pe lângă păr! Unui

Precum suav-aromă a florilor plăpânde De zefir se ridică, se-nalță și se-ntinde Pe ape și câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri

Tu, spirit coborât din cer, Înalță al meu suflet, Să-mpodobesc c-un adevăr Macabrul meu resuflet; Să mă despart din timpul meu Și, spirit, să

De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii. Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze! Surâsul să se stingă pe veștedele buze: N-aud acorduri

Icoană din ramă, Când glasu-mi te cheamă, Tu vino și ia-mă. Ah! și bine mi-i! Căci la tine mi-i Dorul inemii... Gândurile-o dor De

— Tânărul X... are darul D-a scrie-n poezie. — Dar... carte ceva știe?... — A-nvățat abecedarul!

Filozoful Blagomirea ține-n mână adevărul, Și de-aceea se muncește a seca tot călimărul Și-a schimba cerneala neagră într-un foc aprins de

Apocaliptică, în stil de axion O, bucură-te, neființă, Că slava-mpărăției tale, Din biruință-n biruință, Vestit-a vecinica

Zenitul polichrom se irizează-n spasm, Și lungi și partice cobor din el săgeți; Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereți, Văd conturându-se din

Un împărat își puse-n gând Să facă-o mare carte, În care vorbele pe rând Să aibă toate parte. Voia un falnic monument, Un magnum