Pe oceanul vremii
de Ion Luca Caragiale(2005)
1 min lectură
Mediu
Rime de lux
Un an,de cand cu tine pe al vremii ocean
Plutind, viata-mi pare-un cantec ... O, ce an !
Ce an de fericire ! Si noi ce putem oare ?
Sa-l pironim ? ... In vremuri reincepute moare,
Si moartea-i ca calaul, de bine ne desparte !
O, timp, Saturn ! te-ndura si tine-ne des parte!
Rentinereste visul, iubirea noastra mare -
Un vas sub cer albastru si pe-o albastra mare !
Atatea calde inimi ast an trecu legand,
Ca parca vad pe-acelasi amant reculegand,
Fugind de-a lungul vremii, pribaga, Messalina !
Ce-mi pasa ca la urma imi baga messa Lina !
Amici ! S-a voastre bunuri pe veci pierdute vi-s,
Cand ziceti : \" Taci, Chimera, ca nu sper ! du-te vis ! \"