Magnum Mophtologicum
de Ion Luca Caragiale(2009)
1 min lectură
Mediu
Un împărat își puse-n gând
Să facă-o mare carte,
În care vorbele pe rând
Să aibă toate parte.
Voia un falnic monument,
Un magnum oarecare...
Atunci chemă pe un bătrân,
Limbistul cel mai mare —
Un om ce știe pe de rost
Nu numai ce-i pe lume,
Ci câte se petrec și-n cer
Din fir în păr anume —
Și-i zise: “Știu, de istorie
De mult că te-ai lăsat
Și că d-acuma numai limbii
Pe brânci te-ai consacrat...
Fă-mi dar și mie ce te rog,
Te voi plăti cu aur,
Posterității să lăsăm
Un magnum, un tezaur.”
“Prea bucuros, măria-ta,
Primesc ce-ați poruncit,
Și, ca să dau dovezi de limbă,
Mă simt prea fericit.”
Și s-a pornit bătrânu-atunci
La lucru cu ardoare...
Dar, vai! păcat! s-a-nțepenit
Cu limba în a mare.
Oricum, noroc că-i spiritist —
Lucrarea lui înaltă,
Speranță-avem: o va sfârși
Din lumea cealaltă...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Luca Caragiale
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Realism
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Luca Caragiale. “Magnum Mophtologicum.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-luca-caragiale/poezie/magnum-mophtologicumIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.