Excelsior
de Ion Luca Caragiale(2008)
2 min lectură
Mediu
Precum suav-aromă
a florilor plăpânde
De zefir se ridică,
se-nalță și se-ntinde
Pe ape și câmpii;
Precum raza de soare
prin spațiuri străbate
Șiduce-a ei lumină
pe globuri depărtate
L-a sferelor copii,
Astfel acum în ceruri
creștina voastră rugă
A străbătut ca raza
cu-a fulgerului fugă
L-al lumii creator,
Și spiritele bune
l-a lui sfinte picioare
Prea bucuros supus-au
pioasa adorare
De voi făcută-n zori.
Atuncea, stând în tronu-i
puterea cea divină
Căreia și Archangheli
și Serafimi se-nchină,
Noi ruga oferim…
Tăcerea este mare,
sublimă sărbătoare!
Puternicul părinte
va face-ncoronare
Preasfântului Efrim!
Tăcerea Christ o rupe
cu-accentele-i divine;
El binecuvântează
p-Efrim care ne vine
În misii pe pământ,
Și-i zice: «Mergi acuma,
cu sfânta armonie
Ridică și îndreaptă
căzuta Românie
Prin șapcă și cuvânt!»
Sfântul Efrim purcede,
cu șapca de rigoare,
În țara românească
el vine să doboare
Al viciilor zbor.
Iubirea și dreptatea
el vrea să stabilească,
În inima umană,
el vine să-ntărească
Speranța-n viitor!
La București sosește,
Speranță-i iese-n cale,
Strigându-i vesel:“Nihil
sine Hasdeo! Vale!
Iubitule Efrim!
Ce vrei tu? vrei diurnă?
vrei două lefuri bune?
Inspectorate? premii?
și misii? ce vrei? spune!
Ce vrei - îți oferim!”
Efrim, d-emoțiune,
nimic alt nu mai poate
Speranții să răspunză,
decât: “Le vreaupe toate!”
…Pe toate le și are…
Și-așa, trimisul nobil
al lui Christos, Efrim,
S-a rencarnat pe lume.
Toți strigă: “Aferim,
Efrim! și la mai mare!”