Mitică
de Ion Luca Caragiale(2005)
5 min lectură
Mediu
- Mitică... și mai cum?
- E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni.
Mitică este bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris, și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian.
El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv.
Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de spirit la moment, și pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat și plăcut în societate.
Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască.
Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare.
El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca:
\"Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!\"
sau:
\"Viața este un vis, moartea o deșteptare!\"
ori:
\"Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!\"
Închipuiți-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!
Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic.
\"În genul acesta, cel puțin, pot pentru ca să zic că nu am rival!\" zice Mitică - și cu drept cuvânt.
Exemple...
*
Când n-are tutun, îți cere \"o țigară... suvenir\".
*
Când merge să se-mprumute cu bani:
- Unde ai plecat, Mitică?
- La vânătoare de lei.
*
Îi zici:
- Mitică, faci cinste?
- Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.
*
Până în anul 1900, când mă-ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea:
- De un an nu te-am văzut!
Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 decembrie la Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie.
L-am salutat; s-a făcut că nu mă cunoaște. După multă stăruință, și-a adus în fine aminte cine sunt:
- Scuză-mă, neică - a zis Mitică - te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut!
*
Ceri într-o băcănie:
- Băiete, o țuică!
- Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică.
*
- Am deseară lojă la operă; mergi cu mine? zice Mitică.
- Merg... Ce se cântă?
- Relaș, în cinci acte!
*
Intri la Gambrinus; te apropii de Mitică și-l saluți; el îți răspunde amabil:
- Adio!
Îl saluți la plecare; el îți răspunde:
- Să-mi scrii!
*
- Ai parale, Mitică?
- Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet.
*
- Birjar! slobod? întreabă amicul nostru.
- Da, conașule!...
- Atunci, du-te-acasă.
*
- Dă-mi cusurul, zic negustorului.
- Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur.
*
Un prieten ghindoc se-ntinde să-și ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică îi strigă:
- Pune o coală de hârtie sub picioare!
*
Mitică zice despre un prietin destituit:
- L-a-naintat...
- ...?
- L-a făcut inginer de poduri...
Și când e în culmea vervei adaogă:
- ...detașat cu serviciul în Cișmegiu: dă muștele afară!
*
Te plângi lui Mitică de cine știe ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă \"petiție fără timbru nu se primește\".
*
La restaurant:
- Iaurt ai? întreabă el.
- Este...
- Dă-mi vreo câțiva centimetri.
*
În loc de \"usturoi\", zice \"vanilie sârbească\", în loc de \"vin\", zice \"flanelă de Drăgășani\", și-n loc de \"bilet de bancă\", \"poza lui Traian\".
*
Când pleacă pe jos, te invită:
- Hai, că te iau în dreapta.
*
Mitică se urcă pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul pornește; în culmea vitezei, deodată amicul nostru strigă manipulantului:
- Oprește! ți-a căzut biciul!
*
Mitică stă cu mai mulți prietini în colț la Continental, pe Piața Teatrului. Un prietin salută și sare pe platforma din urmă a tramvaiului, care merge către Sf. Gheorghe.
- Arde-l, birjar! strigă Mitică.
*
- În toiul alegerilor, unde-și pune Mitică al meu candidatura?
- La Bucureștii-Noi.
- La ce colegiu?
- La colegiul al patrulea.
*
Te doare măseaua. Ce doctorie îți recomandă Mitică?
- Rădăcină de clește.
*
Ai cerut o bere și o lași să-i treacă puțin spuma; Mitică zice:
- Bea-ți berea, că se răcește.
*
La Gambrinus:
Mitică, la plecare, către băiatul care a servit:
- Băiete, mi se pare că mi-a picat o băncuță; vezi, dacă o găsești mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacșiș.
*
- Câte ceasuri sunt, Mitică?
- Câte a fost ieri pe vremea asta.
*
- Apropo - zice Mitică - de câți ani ești?
- De... atâția.
- Tocmai cât măgarul mitropolitului!
*
Þi-ai cumpărat o blană nouă. Te întâlnești cu Mitică. În loc de \"s-o porți sănătos!\" îți zice:
- Bravos! blană ai; acuma, junghi îți mai trebuie!
*
- Þi-aș face curte, domnișoară - zice Mitică unei tinere telegrafiste - dar vai! n-am curaj; ah! știu cât ești de crudelă!
- Cum, domnule Mitică? de unde știi?
- Parcă eu n-am aflat cum bați depeșile!
*
Mitică te roagă să pui o vorbă bună la Ministerul de Război, dacă ai vreun prieten, ca s-o numească pe soacră-sa \"moașă militară\".
*
Trenul de plăcere merge-ncet; Mitică zice:
- A ostenit caii.
Ori, mai bine:
- A uitat să dea grăunțe la cai!
Trenul se oprește la o stație; Mitică:
- A oprit, să le dea apă.
*
E polei. Cade un domn. Mitică strigă:
- Chegle-carambol!
Cade o doamnă:
- S-a rupt gazometrul!
Ș. cl., ș. cl., ș. cl.
Al dracului Mitică!