Grigore Vieru›Poezii
(444 texte)Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet Biografia completă →
Spune…
Spicule din vârf de pai, Spune, câte boabe ai? Multe tare, multe tare: Câte stele cerul are! Cerule, albastru plai, Spune, câte stele
Aer verde, matern
După mamă, după copii și după iubită n-am mai aproape pe nimeni ca ploaia. Numai de obrazul mamei mă lipesc așa ca de ploaie. Numai pe
Ridică-te!
„Basarabie, Trecută prin foc şi sabie.” Dumitru Matcovschi Închinare Marii Adunări Naţionale Pământule, tu cel de glorii, Te caut
Educatoarea
Cu glas dulce, cu glas dulce Şi de bunătate plin, Ea în jurul ei ne strânge, Ne jucăm frumos, citim. Cine-i oare, cine-i oare? Draga mea
Pisicul la şcoală
Ieşi la tablă, măi pisic, Povesteşte despre spic: Când se coace şi cum e, Cine-1 strânge şi cu ce? Miau-miau-miau! Pisicuţul s-a
Femeie
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Îmi place să te ghemui la pieptu-mi când pe cer tunetul se dă fioros de-a dura. Îmi place să văd cum se sperie buzele tale când,
Puiul orb
– Dar primăvara, mamă, Când voi zbura-ndărăt, Voi nimeri pădurea, Doar eu de fel nu văd?! – Acolo unde lacrimi Simţi-vei că-ţi vor
Racul
Racul este croitor, Meşter bun şi silitor. Coase fuste la răţuşte, Băsmăluţe la broscuţe.
Doină
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Lui Vasile Alecsandri De moarte nu mă tem, Mă tem de suferința mamei De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, Dar cine, cine,
Sunt naţionalist
Da, Îmi iubesc mama. (E un păcat?) Şi pruncii. Şi fraţii. Şi cerul de ametist. Ca rezumat, Sunt na-ţi-o-na-list! Da, Graiul mi-i
Iarba
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
„Greierii păzesc stelele.” D. R. Popescu Vârful cel mai ridicat E-al ierbii creștet. Nimeni încă n-a zburat Mai sus de iarbă, Peste
Aşa este, frate…
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Aşa este, frate: Râul cel mic Când se varsă În cel mare, Îşi pierde numele. La Pererita şi Criva se vede Câte-un păstor mai
Inel rotund
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Ar trebui alături De-al iubitei nume, În sclipetul verigii, Să-l scriem și pe-al mumei. Ca, supărați, vreodată – Crescut inelu-n
Rugăciunea din zori
Doinei şi lui Paul Enigărescu În zori, mâinile mamei Se roagă spre Cer, împrospătate De cântecul privighetorilor. Iar jos, Ţipa de
Banii
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
(Lui Alexandru Cazacu) Nu mă supăr că n-am bani, Bani puțini, puțini dușmani. Bani nu am și nici n-au fost, Dar îi văd la omul
Papuceii sfădăuşi
Seară-n tindă, de la munci, Se adună mulţi papuci. Şed perechi, îngemănaţi, Cum le stă frumos la fraţi. Numai papuceii tăi Tare-s sfădăuşi
Roşu
Irinei Petraş Şi lui Petru Poantă Până şi faţa de pernă Era de aceeaşi culoare: Roşie. Un năruitor coşmar Îmi chinuia sufletul Şi eu
Cântec de femeie
Sărută-mă mereu, mereu, Să nu văd fața mării eu. Sărută-mă neîncetat, Să nu văd malul sidefat. Sărută-mă necontenit, Să nu văd cerul
Către fiu, mama
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Cadă frunza-n vânt – Stele ard cerești! Singur tu nu ești, Dulcele meu sfânt. Tot ce-i sus de ram Tot ce-i depărtat, O, fiu,
Ştefan cel Mare
Pe Ştefan cel Mare şi Sfânt Cânta-voi cu drag mereu. El este şi fi-vă oricând Icoana neamului meu.
Închinare la cântecul popular
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
-Dealule, domn dreptule, Mare înțeleptule! Aur legănând în pai, Frică tu de hoți nu ai?! Rupe-mi-s-ar inima Nu că hoții m-ar fura, Dar că
Poezia cocoşului
S-a urcat pe magazie Să ne spună o poezie. Însă emoţionat Poezia a uitat. Şi ne-a spus din ce ştia Numai cum se cheamă ea:, Cucuriguuu!”
Zmeul și nunta
(Lui Pompiliu Borș) Treceau dincolo Prutul Numai păsări în zbor. Numai păsări înot. Numai Umbra visătoare și tristă A lunii pe valuri
Morții sunt ca niște copii
Rădăcina de foc – Ed. Univers 1988
Morții sunt Ca niște copii. Trebuie să-i strigi Seara acasă. Să-i scalzi Înainte de somn. Să le închizi ochii, Să le săruți
