Grigore Vieru›Poezii

Satul nostru-i mare tare, Satul nostru capăt n-are. Până la bunicul Petru Este cam vreun kilometru Până la unchiul Andrei Kilometri sunt

Un arici avea o tobă, Bum-bum-bum, Toată ziua dă în tobă, Bum-bum-bum. Ariciul cu tobă-n spate, Bum-bum-bum, Prin livadă se

Toată noaptea fulguşorii Pe la geamuri au roit. Unchiul s-a trezit cu zorii Şi-n ogradă a ieşit. Unchiul un papuc doar are, Numai unul

Străine pofte ne-au răpit Când via dulce, când ogorul, Dar nimeni nu a izbutit Din piept să smulgă Tricolorul. Fusese vremea mult prea

– Albinuţă mititea, Semeni cu măicuţa mea, Semeni cu măicuţa mea! – Drept, copile, tot aşa, Aleargă şi maica ta, Aleargă şi maica ta! –

Să cânte pot, (credeam) chiar şerpii. I-am pus că grave strune harpei Alăturea de coarda poamei Şi sfântul fir de păr al mamei. Cu harpa stăm

Luni, marţi, miercuri, joi, Curge izvoraşu-n văi, Luni, marţi, miercuri, noi! Vineri, sâmbătă, Izvoraşul nu mai stă, Vineri, sâmbătă! Fuge,

Are coarne cumincioare Şi copite liniştite. Ce mănâncă? Iarbă-adâncă! Ce ne-aduce? Lapte dulce!

Toma o trompetă are, Cântă fără încetare. Şi cucoşul are una Dar nu cântă-aşa întruna.

Masa este gata Florile, florile, A venit şi tata Florile, florile. Mama este bucuroasă Florile, florile, Că suntem cu toţi acasă. Florile,

Două fete poartă salbă, Una-i neagră, alta-i albă. Ne-ncetat se tot alungă, Dar nu pot să se ajungă.

– Măi copile, nu eşti mic, Ţii de mână pe tătic. – Aşa-l ţin, nu că sunt mic, Dar mi-e drag al meu tătic.

Sus pe dealul înserat S-au amestecat Oiţele cerului Cu ale oierului. Una paşte ierbi mai coapte, Lasă urme dulci de lapte, Alta paşte ierbi

Iese tata la balcon Şi mă strigă: „Măi Ion!” Cred că am făcut ceva Dacă m-a strigat aşa… Dacă nu făceam nimică, Mă striga: „Măi

Am o soră mic-mică, Gura ei – o floricică. Ea nu ştie să vorbească, Ştie numai să zâmbească.

Trebuia să primesc o veste frumoasă, Dar a fost înzăpezit drumul Pe care venea. Trebuia să primesc O nemaipomenită veste, Dar arsese

Sub streaşina saraiului Stă bomboana soarelui. Stă-n amiază şi străluce… – Dulce-i, soare? – Tare dulce!

Soare, soare, frăţioare, Hai dă drumul la izvoare, Scoate iarba din ţărână Spune păsării să vin! – Pe izvor l-am slobozit, Pe ogor l-am

Am un zmeu, am un zmeu, Ce sus zboară zmeul meu! Bucuros e mândrul soare: „Am primit şi eu scrisoare!”

A murit tămâia, Duhoarea stă sa crească. Ne-a umplut ca râia „Limba moldovenească”. Mi-a pierit şi somnul, Pacea creştinească. Mârâie

Vreau să plouă roşu, Vreau să plouă galben, Vreau să plouă-albastru, Vreau să plouă verde. Dar nu plouă roşu, Dar nu plouă

Veveriţa a visat Hop, hop, hop! Că pe stele a zburat, Hop, hop, hop! Că zbura din stea în stea, Hop, hop, hop! Şi alune nu găsea Hop,

Grăuraşul a mâncat Un grăunte îngheţat. Şi tot strigă ziua toată: „Am mâncat o îngheţată!”

Lui Sabin Bălaşa Există câte un român Sub câte o stea Cu luminile ei Pururea treze, Căruia Dumnezeu, ca unui copil, I-a prins mâna în mâna