George Topârceanu›Poezii

Peste fagi cu varfuri sure A cazut amurgul rece. Inserarea muta trece Furisata prin padure. Spre apus abia s-arata Printre crengi,

Ați văzut prea bine, că la consultații Doctorii te-ntreabă despre emanații Vor să știe tonul, abundență, faze, Unii le zic vânturi, alții le zic

Frumoasă ești, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de sub frunze moarte ies În umbră

Locuința mea de vară E la țară... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă,

Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii, Am fost lovit din trecere o babă Ce se ivise-n calea lumii, slabă. Gîndul, rămas

Tii minte tu, iubita mea, O noapte de argint in care Mi-ai aratat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fata-n sus, spre Dumnezeu Lasandu-ti capul

O, blestemata curiozitate! Deunazi, cu ganduri indiscrete, Am profanat odaia unei fete, - Acest muzeu de lucruri parfumate. Albumul ei cu

,,N-o mai iubesc\'\', zisese Biata-mi inima naiva. Dar vazandu-te pe tine, A cazut in recidiva. Supararile iubirii Sunt ca ploile cu

Tu care ma privesti cu voie buna Necunoscut prieten inocent Tu vei muri la noapte, peste-o luna, Sau peste zece ani – indiferent. Un mare

Daca nu ne-am fi-ntalnit (Absolut din intamplare) Tu pe altul oarecare Tot asa l-ai fi iubit. Daca nu-ti ieseam in drum Ai fi dat cu

Pastrand intacta adormita spuza In coltul tau, stai rece si ursuza O, inutila mobila, pesemne Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne? Tu nu-ti

Cand pleca odata la razboi un om i-a strigat o cioara dintr-un varf de pom: „du-te la bataie, pentru tara mori, si-ti va da nevasta un copil din

O zi nefasta m-a adus pe lume In veacul vostru de melancolie Durerea mea – prilej de veselie Si cugetarea mea – un lant de glume … Nu,

Fratele nevestei unui negustor A venit odata pe la casa lor Zicand ca la noapte, maine, cine stie Are gand sa plece in calatorie Si ca, prin

De doua ceasuri tremurand in strada Cu ochii plini de muta resemnare Isi face planuri extraordinare Si-n mintea lui rosteste o

Ostile păgîne pasă la hotare. Mihai-Vodă sade la o masă mare. Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc. -

Peste firea muta doarme Cerul plin de stele. Patru plopi ascund in umbra Casa dragii mele. Dar mi-a fost pesemne calea De-un dusman

Pastel Din asfintit, de peste munte, Rasfringeri rosii de amurg Se sfarma-n licariri marunte Si-n Dunarea umbrita curg. Dar unda tulbure

Dormi, frumoasa mea ! De-acum Noaptea luminoasa Ca o unda de parfum Navaleste-n casa. Luna clara din neant Pune pe covoare Straluciri de

Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat - o vară-ntreagă? O, Muza mea cu nasul mic Și coapse fine, Abia

De doua ceasuri tremurand in strada Cu ochii plini de muta resemnare Isi face planuri extraordinare Si-n mintea lui rosteste o tirada -„Poftim

Pastrand intacta adormita spuza In coltul tau, stai rece si ursuza O, inutila mobila, pesemne Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne? Tu nu-ti

Je fis un voeu tendre : Je cueillerai la fleur Où il va descendre, Pour guérir mon coeur. Il vole, il hésite, il monte, il descend -- Puis

Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble, Pénétrés par les doux regrets du jour mourant, Nous restâmes rêveurs à regarder ensemble Les