Catrene
de George Topârceanu(2005)
2 min lectură
Mediu
,,N-o mai iubesc\'\', zisese
Biata-mi inima naiva.
Dar vazandu-te pe tine,
A cazut in recidiva.
Supararile iubirii
Sunt ca ploile cu soare:
Repezi, dar cu cat mai repezi
Cu atat mai trecatoare.
Musafiri la mine-acasa,
Fara sa-i poftesc vreodata,
Am un soarec, doi painjini
Si, din cand in cand, o fata.
La fereastra ta-mi zambira
Toate florile din glastra,
Numai floarea cea mai dulce
A fugit de la fereastra.
Cum pierzi noaptea cu cetitul!
Am trecut din intamplare
Si-mi venea, asa, sa intru
Si sa suflu-n lumanare...
Zici ca la razboi, iubito,
Vii cu mine fara preget...
O, dar cum plangeai aseara,
Cand te-ai intepat la deget!
Greu mi-i, draga, fara tine
Si te chem de-atatea ori,-
Nu din zori si pana-n sara,
Cat din sara pana-n zori...
Multe-i spun cand nu m-asculta,
Dar tresar si tac din gura
Cand, c-un zambet, isi ridica
Ochii de pe cusatura.
Ochii negri, fata alba,
Par intunecat si mare,
Inima- un sloi de gheata.
Alte semnalmente: n-are.
Draga mea, fara cuvinte,
Doar din ochi pricepe toate.
Numai cand ma uit la dansa
Si-mi raspunde: Nu se poate!
,,Toate-s vechi\'\', a zis poetul...
Chiar si cantecul acesta
A mai fost, odinioara,
Publicat in Zend Avesta.