Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite și mînjite, Zece ouă înroșite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: - Ce

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o cotofana Cand in sus si cand in jos. Un catel trecand pe-acolo s-a oprit mirat in

Peste fagi cu varfuri sure A cazut amurgul rece. Inserarea muta trece Furisata prin padure. Spre apus abia s-arata Printre crengi,

I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns

Ați văzut prea bine, că la consultații Doctorii te-ntreabă despre emanații Vor să știe tonul, abundență, faze, Unii le zic vânturi, alții le zic

Peste dealuri zgribulite, Peste tarini zdrentuite, Avenit asa, deodata, Toamna cea intunecata. Lunga, slaba si zaluda, Botezand natura

Locuiam într-o odaie La al patrulea etaj, Strada Universității, Casă mare cu grilaj. Casa asta, din păcate, C-un proprietar bigot, N-avea

Leul s-a-mbrăcat odată Într-o piele de măgar, Să colinde țara toată Din hotar până-n hotar, Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători) Cu

Câmpul alb, ca un cearșaf, Până-n zări se desfășoară... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemișcată-n vârf de

Sus, pe gardul dinspre vie, O gaina cenusie Si-un cocos impintenat S-au suit si stau la sfat: -Ia te iuta, ma rog tie, Cat de sus ne-am

Tanta, domnisoara Tanta E-o duduie foarte sic, Zvelta, cu ochi mari si negri, Cap

Frumoasă ești, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când de sub frunze moarte ies În umbră

Locuința mea de vară E la țară... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă,

Liniste. Caldura. Soare: Salciile plingatoare Stau în aer, dormitind. Un vitel în rîu s-adapa Si-o femeie, lângă apa, Spala rufele,

Ați văzut prea bine că la consultații Doctorii te-ntreabă despre emanații. Vor sa știe totul: abundență, faze, Unii le zic \"vînturi\", alții

Eroii mei sunt doi cocoși De rasă, pintenați, frumoși Ca ofițerii la paradă. Doi cavaleri aristocrați. Dintr-o privire ofensați Încep duelul

I Sus, prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De

(când se ridica cortina, după cele trei semnale, s-aude dintre culise): UN GLAS Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (apărând pe scenă în

Spre apusul de jăratec Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic Alb și mare cât un taur. Iar în urma lui s-abate, Gata-gata să-l

Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici, - O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe

Usure, prin lesia diminetii, La ceasul cînd se iscă precupetii, Am fost lovit din trecere o babă Ce se ivise-n calea lumii, slabă. Gîndul, rămas

„N-o sa mai iubesc” zisese Biata-mi inima naiva Dar vazandu-te pe tine A cazut in recidiva Supararile iubirii Sunt ca ploile cu soare Repezi,

Mult onorate doamne, Distins auditor! La festival când vine, tot omul e dator S-asculte, înainte de partea amuzantă, O conferință lungă și

Rumegand cocenii de pe langa jug, S-a-ntrebat odata boul de la plug: - Doamne, pe cand altii huzuresc mereu, Pentru ce eu