Cobe
de George Topârceanu(2004)
2 min lectură
Mediu
Tu care ma privesti cu voie buna
Necunoscut prieten inocent
Tu vei muri la noapte, peste-o luna,
Sau peste zece ani – indiferent.
Un mare potentat ce sta departe
(Si nimeni nu-i mai mare decat El)
Te-a osandit nevinovat la moarte
Rostind sentinta-i fara drept de-apel
Si daca, liber ca intr-un ospiciu
Te lasa inc-un pic sa mai respiri
O face doar asa, dintr-un capriciu
Tu nu poti evada de nicairi.
Zadarnic l-ai ruga ca nu te-aude
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protectie, cu rude …
Nu te salveza nimeni si nimic.
Tu vei muri si-n urma ta ograda
Va sta sub soare-a doua zi la fel
Si factorul postal va trece strada
Latrat de-aceeasi javra de catel
Apoi, pe-aceeasi strada solitara
Vor trece-ndragostitii pe-nserat
Visand in fiecare primavara
Un vis pe care si tu l-ai visat
De dimineata-aceleasi servitoare
Vor scoate asternutul pe balcon
Si fiecare doamna, la culcare
Va da pe nas cu crema „Tokalon”
Iar tu, ca o momaie incremenita
In fundul gropii umede si reci
Vei sta privind in bezna nesfarsita
Cu ocii ficsi, intunecati si seci
Nu vei vedea apusurile rosii
Nici nu vei sti de-i noapte ori e zi
Si-n veci de veci tu nu vei auzi
Cum canta-n soare, peste tot, cocosii ….