Dilema
de George Topârceanu(2005)
3 min lectură
Mediu
Ați văzut prea bine, că la consultații
Doctorii te-ntreabă despre emanații
Vor să știe tonul, abundență, faze,
Unii le zic vânturi, alții le zic gaze.
Dar să nu vă mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult bășina
Fiindcă-n biologie pentru toți e clar:
A băși e-un lucru foarte necesar.
Toată lumea bese. Asta-i axiomă.
Nu interesează tonul, sunet sau aromă
În privința asta toți suntem la fel
Bese și-mpăratul în palat la el,
Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese,
Papa de la Roma, bese și iar bese.
Încă-o chestiune trebuie-nțeleasă:
Fiecare bese, dar la el acasă!
Fără martori, merge, tare sau încet
Nimeni nu-ți dictează ca să beși discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi să sune?
Treaba ta, ești liber, poți să faci și spume.
Si chiar dacă nimeni nu-ți stă împrejur
Poți să beși în lege, până cazi în cur.
Eticheta însă cere să fi pudic,
Bunul simț pretinde să nu beși în public!
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a bășit în public doamna... nu știu care
Sau că domnișoara, profesoara X
S-a bășit în clasă, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Aș, le-ar spune neted \"de-al de bese tare\"
Cine le-ar mai crede ființe grațioase?
Ar fi pur și simplu niște bășinoase.
Dar mă-ntorc acuma iar la medicină.
Să-ți riști sănătatea pentru o bășină?
Să n-o lași să iasă dacă ești în public,
Fiindcă eticheta cere să fi pudic?
În privința asta sunt păreri mai multe
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii, poți să beși oricât
Dar să știi la vreme să le strângi de gât.
Poți să fi același om cu demnitate
De-a le da fâsâite drumu-n libertate.
Asta-i o părere, una dintr-o mie
Dar morala spune că-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om și cal?
Ar mai fi însă și-un aspect moral
Când te-arăți în public falnic, gras, fălos
și-n realitate esti un bășinos,
Câți nu sunt dintr-ăștia care băs de zor
Parcă știi vreodată ce-i la curul lor!?
Dar rămâne lege că e indecent
Să slobozi la gaze de eșapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai iese gazul fără voia ta.
Suieră și geme cu prelung ecou
Iar tu ai neșansa să fi la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze, sau să te prefaci?
Din experiență, eu vă spun cinstit
Că oricând în viață nu am îndrăznit
Să recurg la scuze; ar fi fost mai rău
Să roșească lumea toată-n jurul tău !
Am târșâit un scaun, am făcut ceva
Ca să nu se creadă c-am bășit cumva.
Si oricât se spune că sunt ipocrit,
S-au făcut și ceilalți că n-au auzit.
Chiar îndrăgostiții când admiră luna
Cu sau fără voie scapă câte una,
Si cu-o tuse seacă, bine regizată,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântată,
Fac ca să vibreze tot a poezie
Chiar și nedorita, scurta gălăgie.
Ce-a trecut pin mațe și s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcă viața pe pământ
Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociată chiar cu poezia
Crime moraliștii noștri le socot,
Căci morala-și bagă nasul peste tot.
În final tot omul se întreabă trist
Să-l asculți pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fără vorbă multă:
Ce te faci cu curul dacă nu te-ascultă???