"spre noapte, urma pașilor" – 20362 rezultate
0.02 secundeMeilisearchroxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
AAAnucuța Andreia-Elena
M-am nascut intr-o noapte de vara in orasul de pe Bega, in '84. Inca din copilarie am fost fascinata de arta, dar si de lumea artistica. Drept urmare, in gimnaziu am inceput sa scriu poezie si sa joc teatru. Odata cu trecerea timpului, simturile mi s-au cizelat. Acum sunt coautoarea a trei carti de specialitate in domeniul Psihologiei. De asemenea, am dat nastere unui roman ce va fi publicat in curand, intitulat "Drumul iubirii...spre Nord!" pot fi contactata pe adresa de e-mail: elena-andreia@windowslive.com sau pe blogul: anucutaandreia.blogspot.com
3 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
Schiopu Lucica
Suferinta Amor si suferinta, Pasiune si dispret, Iubire desarta In asta poti sa crezi? In lumea asta mare, De dor m-am ratacit. Si seara, zi si noapte, Imi par un infinit. A ta faptura draga As vrea s-o intalnesc, Sa mangai a ta tampla Si-apoi tu poti sa pleci. Sa pleci spre infinituri Unde sa intalnesti, A mea iubire sincera Si sa n-o parasesti. S-o iei de mana-n graba Si sa te joci cu ea, Sa-i spui ca e frumoasa Ca un rasarit de stea.
5 poezii, 0 proze
elena muntianu
Sunt nascuta in zodia fecioarei...o fire pragmatica si totusi...visez. E printre puținele lucruri in care percep a ma regasi. În rest, traiesc din vise si sperante, lupt pentru zambete si lacrimi, cant din orice si fac din noapte birou de studio intens in ale poeziei, tot din principiu. Ceea ce sper a fi doar o premiză a evoluției o reprezinta insa departarea ,dorul de casa, de studiu, de prieteni. Dorul de tot ce imi da glas, putere si curaj. M-am jucat cu literele, dar fiind prea strambe m-am oprit, spre a evalua ce nu e asemeni asteptarilor mele, ce nu regasesc in jurnalul unei studente la Stiinte ale comunicarii, si ce ar trebui sa intrevad. Acum continui sa mă joc cu viața mea și a altora in sensul in care nu am mai facut-o pana acum. Sunt curioasă, nerăbdătoare si alteori contradictorie; e greu sa aflu ce vreau cand muzica unei nonsalante incerte in tiuie-n urechi; e greu sa tin pensula in mana cu care candva pictam curbe purpurii. Stii, parca nici arta nu e aceeasi, nici gandul...
1 poezii, 0 proze
GMGeorge Murnu
George Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "Un veac de poezie aromână"), membru corespondent al Academiei Române. Cel mai prestigios scriitor aromân modern, George Murnu, s-a născut la 1 ianuarie 1868, în cătunul Brazi, de lângă orașul Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița. A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de alte așezări aromânești - Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Yugoslavia, cu un alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către muntele Caimaccealan. O regiune deschizându-se și coborând înspre miază-noapte și răsărit prin câmpia Sărunei (Salonic), iar înspre vest și sud-vest urcând mereu prin culmile munților Veriei mai întâi...
9 poezii, 0 proze
AFAlin Farcas
Autorul își face apariția - miraculos, ar spune unii - în toamna anului 1979, în Mediaș și descoperă cu stupoare că are doi părinți. Trece cu greu peste asta și crește în legea firii și-n spirit ardelenesc. Duce o viață lipsită de griji, dar nelipsită de sare, zahăr și grăsimi, până-ntr-a 19-a primăvară. O dată mustăcioara crescută bine, ambiția îl macină și-l mână spre mai bine. Se decide să-și ia destinu` la pumni. Cu liceul terminat, discotecile din zonă-i călcate în picioare și fetele consumate cu tot cu cotor, se hotărăște să vină în capitală. În Micul Paris, încearcă Dâmbovița cu degetul, se arde și suflă mai apoi și-n iaurt, își pierde câțiva dinți într-o încăierare incorectă (1 vs 5), ceea ce nu vă dorește și dumneavoastră, face o facultate... ca să nu zică precum că n-a făcut-o și p-asta, are parte de viață de noapte din belșug, muncește pe unde apucă, demolează patroni, iubește femei, se îndrăgostește și, odată cu trecerea timpului, începe să-l piardă pe ardeleanul din el....
43 poezii, 0 proze
DGDaniel Grad
N-am existat, apoi am existat. Acum sper că încă mai exist. completări: M-am născut oficial într-o noapte de decembrie în București, dar am început să trăiesc în noiembrie 2000 în M-ții Retezat (doar atât vă spun) La data de 26 mai 2003 am devenit membru www.poezie.ro și sper să rămân cât mai mult timp...
20 poezii, 0 proze
CRCristian Radu
M-am nascut in 1984. Nu la Timisoara. In Ardeal. In 1994 Milan a castigat cupa campionilor. Acum in 2004 sper la acelasi lucru. Prima carte care mi-a placut cu adevarat am citit-o in clasa a 11-a. Destul de tarziu, chiar daca am mers de la 6 ani la scola. Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, Intaia nopate de razboi. Aceasta a fost. Acum consider ca Patul lui Procust e pana acum cea mai frumoasa carte. in 2002 am intrat la Facultate de Automatica si Calculatoare din Timisoara. Cred ca am facut o greseala ca sa nu spun mai mult. Inca mai sunt student acolo.
1 poezii, 0 proze
spre noapte, urma pașilor
de Marius Surleac
corbi pe crengile vii, sânge curgând printre pene *** am ajuns azi la marginea soarelui să urmăresc pașii tăi cum se pierd, cum urmele tale devin șoapte peste care curge un fir de nisip fără culoare,...
Cronica unui oraș fără picioare
de Marin Constantin Daniel
la Bruges mai ploua, nenăscut încă erai printre morți prefăcuți urcat-am în cercuri spre tine Sibiu alterat, Sibiu returnat unui secol cu geamuri crăpate copiii crescuți în lumini de mansardă și ploi...
Urma pasilor
de C.Victor
Am privit doar o clipa Pasii mei sovaielnici Ce ma duc spre nicaieri Dar nu mai am sub aripa Umerii tai dornici Din noapte pana in zori Si am orbit de dorinta
VIRTUALIA II spre III - 2004 (continuare)
de Daniel Bratu
Continuare de cuprins si un oarecare sfarsit (se va citi cu ochii inchisi si cu mintea plina de arta vizualului, din cauza de marire subita, de nivel, a cronicarului, in urma strigaturilor sale si...
Iernile pașilor ei
de Mihaela Roxana Boboc
Îi număram mereu dârele pașilor în zăpadă aplecată stând cu fruntea în albul pe care îngerii țeseau lumina o invidiam că vede doar frumosul lucrurilor agale bătrâna pășea înșirând pe omăt gândurile...
e tot mai șters drumul spre morminte
de Stanica Ilie Viorel
îți pui hainele de sus să mergi la cimitir în ele a încolțit mirosul de rășină din bradul care încă mai respiră în dulap atât de rar le-ai purtat îmbrăcat în ele pari mai pregătit să rabzi întâlnirea...
Ratacit intr-un gand
de Sandu Florin
Se pierd cuvintele in noapte Si alerg cu pasii goi si reci Off nu pleca te strig in soapte Dar tu pleci In urma pasilor mei acum Sunt urme de regrete Ma tai in cioburi, intru in fum De sentimente Imi...
Pastel pustiu
de Alexandru A. Philippide
O noapte senină, fără lună. Drumul, adormit. La marginea lui, Mesteacănul. Printre frunze, departe, clipește Steaua albastră. Parfumul, nedeslușit încă, rătăcitor. Vântul. VÂNTUL (alunecând deasupra...
Când ai plecat se însera
de REMUS BRAD
Când ai plecat se însera. Umbra gri a zilei înmiresmată de parfumul liliacului ce se scutura, îți acoperea urma pașilor care s-au pierdut dincolo de poartă, iar nostalgia îmi învăluia tristețea de...
Sunt fântânarul nebun
de Morar Nucu
sunt fântânarul nebun al orașului acesta sap adânc în trupurile oamenilor în trecere grăbiți spre locurile de muncă sau aiurea căutând apa vie din stele fără număr lacrimi de rouă și râs de bună...